M-am lăsat de mecanica din fața blocului


Pasiunea de a lucra la mașină o am încă de când eram mic, de pe la 14 ani. Cu o oarecare ocazie mi s-a dat „voie” să meșteresc mecanic și de atunci am prins gustul.

Imaginați-vă doar atât: mașina tatălui meu s-a stricat iremediabil. Avea o Dacia 1410 al cărei renume îl știm cu toții: caroseria era făcută să țină cam cât o conservă de pește. Nu avea galvanizare, n-avea nimic. Motiv pentru care a pățit ce a pățit și tarapanaua de la țară: i s-a rupt puntea spate din prinderile de pe caroserie.

Țin minte că au venit cei de la Remat să o ia și abia au putut să o urce pe platformă. În momentul în care s-a rupt, caroseria stătea sprijinită pe roți, iar asta le făcea să meargă târâș. Le-am umflat eu la 3 bari, cu riscul să-mi explodeze în față, doar ca să nu se chinuie chiar așa de rău. Tot greu a fost, dar într-un final au luat-o și au dus-o.

Pe lângă asta, i-a picat și motorul, mai exact chiulasa. Pentru cei care nu ați pățit-o până acum, vă doresc din toată inima să nu auziți de la vreun mecanic expresia:

Vi s-a ars garnitura de chiulasă.

Cred că e unul dintre cele mai neplăcute lucruri pe care le poți auzi. Pare o piesă banală, o „amărâtă” de garnitură, dar realitatea e că pentru a o schimba trebuie să desfaci o bună parte din motor și să rectifici piese de mare importanță.

Ei bine, împreună cu finul meu din Argeș, de la care am învățat să conduc și de la care am avut prima mea Dacie, am luat hotărârea să desfacem noi motorul și să încercăm să-l facem.

Știam deja soarta mașinii cu puntea spate ruptă și era clar că nu va mai fi condusă vreodată. Așa că nu era nicio tragedie dacă „experimentam” pe ea. El voia să ajute și spera că, dacă reușim să facem motorul, va găsi o soluție pentru a reface și prinderile puntii. Eu, sincer, voiam doar să mă joc cu fiarele.

De acolo a fost doar un pas până să mă „inițiez” în mecanică.

Prima mea mașină a fost tot o Dacie și a avut nevoie de reparații peste reparații. După aceea am trecut la Opel, căruia i-am desfăcut motorul de patru ori. Prima dată când am făcut asta eram în căminul din Politehnică. Pentru cunoscători, motorul l-am desfăcut în spatele căminului P25. Toată lucrarea s-a întâmplat într-o zi de ianuarie, în plină sesiune.

Motivul?

Exact același: garnitură de chiulasă arsă.

Timpul a trecut, am desfăcut destule mașini, iar marea majoritate au fost reparate în fața blocului sau în curte, la țară, în condiții deloc prietenoase. În ultima perioadă, însă, au început să apară și firele albe, semn că nu mai am același chef să stau întins pe sub mașină în fața blocului.

Sigur, dacă e vorba de ceva rapid, un modul de ventilator sau o siguranță, le rezolv și acolo. Dar pentru lucrări mai serioase, am început să caut alternative mai civilizate.

La schimbul de ulei din Haldex am folosit elevatorul unui fost coleg de facultate, cu care am rămas prieten. Și el, la fel ca mine, s-a săturat de stat pe sub mașină, așa că și-a cumpărat propriul elevator. În schimb, când am vrut să schimb uleiul din cutia de viteze, nu am mai putut folosi elevatorul lui din motive tehnice.

Așa am ajuns la Self-Service Panda, un garaj cu trei standuri din Vatra Luminoasă, sector 3.

Dan, patronul garajului, spune că tot ce face pornește din aceeași pasiune pe care o avem mulți dintre noi: plăcerea de a meșteri la mașini. Garajul este gândit pentru lucrări de mentenanță ușoară, dar știu personal oameni care au schimbat motoare acolo.

Tariful este de 70 de lei pe oră pentru elevator, plus 5 lei dacă aveți materiale care trebuie reciclate și nu vreți să vă ocupați voi de ele.

Partea cea mai faină? Dan chiar se pricepe și, la nevoie, îți mai dă un sfat.

Totul pornește din pasiune și, sincer, nu pot decât să respect asta. Iar garajul o să mai fie folosit de mine, mai ales pentru rapiditatea cu care poți face anumite lucrări atunci când ai un elevator la dispoziție.

Lăsați un comentariu