Fii Util!

De n-aș fi avut mașina veche în custodie, pe cuvânt că nu aș fi putut face nimic din ceea ce am făcut în vârful dealului. De altfel, ăsta e și primul lucru pe care vi l-aș recomanda să-l faceți: luați-vă o mașină de hămăleală înainte de a începe orice proiect, dacă spațiul nu e ușor accesibil.

Inițial am luat-o ca a doua mașină, una care să mă ajute la urcat din vale până la casă. Atunci aveam Opel-ul care era foarte jos. Cred că avea o gardă de vreo 12 cm, aproape cu burta pe pământ. Nu-mi permiteam să-l rup prin pietrele de pe drum.

Am cumpărat mașina în octombrie, iar toată povestea cu schimbul de mașini m-a ținut până în decembrie, la primul îngheț. Când am văzut ce frig îndur până se încălzea motorul, am început să caut o mașină bună atât la drum întins, cât și pe șleauri. Așa am ajuns la fostul meu Suzuki Grand Vitara.

Chiar și după ce am luat Suzuki-ul, nu am renunțat la mașina veche. Din contră, a devenit utilajul de bază din curte și m-a ajutat să car materiale de construcții, balastru și tot ce folosesc în gospodărie. Inclusiv drumul de acces dintre vale și casa noastră l-am lucrat cu ea.

Ca să fiu sincer până la capăt, am folosit-o fără vreo investiție serioasă. În afară de benzină și cheie, mașina asta n-a văzut nimic. Mă rog… mint puțin. I-am pus un ambreiaj nou că am rămas cu ea pe deal. Mea culpa, n-am avut ce-i face.

Ca investiție, a fost cel mai bun lucru cumpărat. Am luat-o cu 1.300 de euro, adică vreo 6.050 de lei. În 2018 Euro era mult mai jos decât e acum. Mi-am scos banii pe ea cu vârf și îndesat. Problema e că, în timp, a început să dea semne serioase de oboseală.

De când am cumpărat-o, avea o problemă gravă: caroseria. Era atât de coaptă încât am reușit doar să o peticim p-ici pe colo, cât să ne mai țină. Practic, tot ce înseamnă tablă pe ea era ruginit și mâncat. Din cauza asta a ajuns să fie poreclită „utilaj agricol”. Anul acesta însă considerăm că și-a dat obștescul final. Nu doar caroseria, ci și șasiul a fost afectat, iar când zic afectat, nu mă refer la rugină de suprafață, ci la faptul că s-a rupt efectiv în două. Costurile de reparație m-ar fi băgat la sapă de lemn.

Așa că am purces la căutarea unei alte mașini care să ne servească la fel. Meritele aparțin unchiului nostru, care a avut răbdare să caute timp de șase luni sau mai bine, după două criterii clare: să fie înmatriculabilă (RCA, ITP, acte valabile cu fiscal) și să nu fie recondiționată, dar să aibă tabla bună. Primul criteriu e evident. Al doilea poate părea dubios la început, așa că dați-mi voie să îl explic dintr-un punct de vedere ingineresc.

Puteam oricând să recondiționez mașina de la țară, mai ales că există și o implicare emoțională. Mecanică știu, studii de rezistență am. Practic inginerie zi de zi. Dar adevărul e că, indiferent cum aș fi făcut-o, tot ar fi fost o lucrare „în stil Leepu”. Deși caroseria acestor mașini este detașabilă (prinsă în șase șuruburi), ea reprezintă o structură de integritate pentru autovehicul.

Dacă v-ați uitat vreodată atent la tabla din portbagaj, ați observat că nu e dreaptă. Are tot felul de ondulații. Acelea se numesc ambutisări și au rolul de a rigidiza tabla subțire. Țineți cont că majoritatea mașinilor, vechi sau noi, nu au tablă mai groasă de 0,8 mm.

Practic aveam doar trei opțiuni:

• Varianta optimă: cumpăram o caroserie bună și mutam totul de pe cea veche. Problema: șanse foarte mici să găsești una bună.
• Varianta sigură: refacerea tablelor identic cu cele originale, cu ambutisări, poansonări și tot ce trebuie. Problema: nu se poate face acasă, doar industrial.
• Varianta rapidă: montarea de table drepte, făcute ca o cutie simplă. Problema: pierzi rigiditatea inițială.

Mulți mi-au spus: „Pune tablă mai groasă și ai rezolvat.” Matematica spune altceva. Un metru pătrat de tablă de:

• 0,8 mm grosime cântărește aproximativ 6,28 kg,
• 2 mm grosime cântărește aproximativ 15,7 kg

Am ales 2 mm pentru că e grosimea minimă cu care ai putea echivala rigidizarea dată de ambutisări. Extrapolat la toată caroseria, ai adăuga lejer vreo 200 kg mașinii. De aici apar alte probleme: șasiu de rigidizat, amortizoare schimbate, bucși, suspensie, motor obosit. Practic tot lanțul.

Nu am văzut aproape nicio mașină recondiționată corect. Nici la TV, nici în realitate. Singurii care au făcut lucrurile ca la carte au fost cei de la Wheeler Dealers. În rest, majoritatea sunt peticeli. Așa că singura soluție reală a rămas achiziția unei alte mașini.

Țineți cont de asta, mai ales cei pasionați de offroad sau tinerii care vreți o mașină pentru acces dificil: recondiționarea se face doar cu piese care copiază originalul identic. Dacă nu se poate, nu e recondiționare. E doar o cârpeală.