Fire pit. Sau vatră, pe românește


Am avut o problemă la țară încă de pe vremea când frecventam țara la bunicii mei și eram tinerel: focurile făcute alandala prin curte. De fiecare dată când voiam să facem de mâncare la tuci, luam pirostriile și le puneam în curte să facem focul.

Niciodată nu nimeream în același punct pirostria. Niciodată! Mereu aveam vreo șapte focare pornite prin curte și arăta ca naiba. Unde mai pui că pe vremuri se adunau foarte multe gunoaie într-un punct și se dădea, efectiv, foc la ele. Vorbesc de vremea când nu exista dopul legat la sticlă, poluarea era ceva SF și PET-urile încă se găseau pe marginea șoselelor.

Aici, la țară, nu se mai punea problema de gunoaie, dar focurile tot erau făcute la întâmplare în curte. Dacă bătea vântul în curte, se extindea focul de trebuia să te ții la el să nu ia foc curtea. Iar atunci mi-a venit ideea de a face un spațiu închis pentru foc.

Cei din America îi zic Fire Pit deoarece fac focuri de tabără în acest spațiu închis. Noi îi zicem vatră de foc că mai punem și tuciurile cu sarmale în ea… Oricum ar fi, vatra e de ajutor în curtea oricui și e bine să existe, chiar dacă nu e folosită intens.

Soluțiile găsite pe internet sunt cu vetre făcute din pietre dedicate, construite din materiale refractare și rezistente la foc. Noi, românii, avem cărămizile din care facem sobele, așa că putem face vatra din cărămidă, nu?

Aici se văd dimensiunile vetrei, cât și dimensiunile cărămizilor debitate.

Ceea ce am făcut eu a fost să îmi trasez pe pământ un cerc de diametru 950 mm pe exterior și să torn o bază de beton ramforsată. Ne întoarcem din nou la betoane, știu, dar așa asigurăm o suprafață dură și uniformă pe care să zidim aceste cărămizi.

Cărămizile au fost debitate și testate înainte de a fi zidite. Manual, cu ciocănelul, am prins fiecare cărămidă în parte.

Observați în partea de jos o gaură lăsată intenționat. Sunt patru astfel de găuri și deservesc pentru un tiraj forțat al aerului înăuntru. Dacă nu ar exista, focul ar arde mocnit și nu ar putea fi foc de tabără.

Pentru a le obține, am lăsat spațiu o jumătate de cărămidă (aproximativ, după cum se vede și în poză), iar cărămida de deasupra a deservit ca suport de susținere zidit peste golul lăsat. Cam pe același principiu în care un buiandrug se pune pentru a lăsa un gol de ușă / geam.

Am făcut deja câteva focuri de tabără în vatra asta. Să arzi niște lemn de salcâm e ceva de vis deoarece el trosnește atunci când arde. În plus, am făcut și câteva borcane de gem și zacuscă tot aici. Articolul de azi îl scriu la aproape patru ani de când a fost făcută și de când i-am găsit utilitatea în curtea mea.

Lăsați un comentariu