Hai că am devenit un pic mai confortabil la scris, nu mă mai crispez în ceea ce scriu. Anul de după Lockdown a implicat pentru toată lumea haos în ceea ce însemna organizare: foarte multe firme au adoptat stilul de a lucra de acasă. Asta a implicat ca lumea să încerce să se mute la casă, fie în proximitatea Bucureștiului, fie la țară. Par example, la mine la țară am acum un băiat ce e venit din București, lucrează în industria IT și a cumpărat o casă. Casa aceea era de mult la vânzare, însă a tot scăzut prețul ei încât la un moment dat a fost profitabilă.

În anul precedent, cam pe la sfârșitul lui, am avut o discuție cu soția și verișoara ei în curte, după ce ne-a trecut prin curte o femeie, vecină. Cum să mă exprim eu, trecea pe la mine prin curte ca la ea acasă către grădina ei. N-ar fi o chestie, că nu mă deranja extraordinar (atunci, că după ce am rezolvat problema, am observat mai multe avantaje) dar am zis și eu ca un om normal “Bună ziua!” că așa e politicos să saluți, mai ales dacă e la tine în curte, și ea nu a zis nimic. Vorba românească: “Nici salut, nici te’n…” știți voi.

Așa că prima treabă principală a fost să facem gardul complet, de nou, cu stâlpi noi, plasă de sârmă și sârmă ghimpată pe deasupra și dedesubtul plasei. Am muncit și aici de ne-a găsit mama zmeului, dar am scos-o la cap. Ce să mai, împrejmuisem ograda. Pe față nu aveam probleme extraordinare, nimic în afara porții de la fânărie, pe care am reparat-o.

Anul acesta a fost și anul în care mi-am făcut propriul vin, cu mânuțele mele, alb, cules, pus la fiert, limpezit și tras la sticle de mine. Cu niște mici îmbunătățiri, am făcut o revizie 2.0 a vinului. Gustul era mult mai bun, însă nu a ieșit din nou alcoolemia. Dar s-a băut, nu i-am dus grija.

Noua terasă avea un defect ce mă călca pe mine pe creieri: când ploua, nefiind sistem pluvial făcut, curgea apă ca la balamuc peste tot. Și nu era plăcut deloc. Așa că am făcut un sistem de jgheaburi pentru terasă.

Fânăria era într-o stare jalnică. Structura era ok, ea având și fundație de beton, acoperișul este încă ok, dar îmbrăcămintea (era îmbrăcată cu scândură) era ruptă, mucegăită și pe o latură complet inexistentă. Așa că din niște recuperări am refăcut toată fânăria. Adică:

Before (se și vede pe laterala din stânga “aerisirea”):

After:

Ceea ce am observat a fost trendul de care ziceam mai sus , în care lumea a început să vină mult mai des la casele lor, să se îngrijească de gospodării. Începea satul să arate frumos. Între timp, primăria lucrase la drum de așa natură încât era asfalt până la școală, deci se îmbunătățea situația. Era plăcut, ce să mai.

Anul acesta am făcut locul de relaxare care mi-e la suflet, cu vatra pentru foc. Am profitat de ea din plin. Încă o facem, e foarte utilă din mai multe puncte de vedere: o dată scopul ei principal de relaxare și a doua, poți găti ușor acolo, la pilostrie.

În atelajul agricol a fost investit anul ăsta. La modul, pornea și… cam atât. Umblat la frâne, umblat la motor la bujii, la reglaje, ambreiaj schimbat, șasiu ramforsat…

În afară de toate acestea, anul 6 a fost un an în care ne-am relaxat și am profitat la maximum de ceea ce am obținut până la momentul dat.