A fost treaba făcută doar pe jumătate


Dragii mei, vă mai aduceți aminte când am zis că e greu la betoane atunci când m-am apucat de aleile de pe lângă casă? Am intrat și mai dur în pâine.

Pentru că gardul nu mi-a ajuns, am mai luat o dată calea refacerii aleilor de pe lângă casă. Alei care au mai fost făcute și anul trecut, doar că treaba a fost făcută doar pe jumătate. Ca să înțelegem exact despre ce e vorba, mai jos e o schiță a casei cu aleile de jur împrejur:

Se văd construcțiile casei, iar partea cu verde reprezintă ce lipsea cu desăvârșire și am făcut anul trecut de nou. Cele cu mov existau, dar erau într-o stare avansată de degradare. Atât de avansată încât am văzut peretele de la colțul de jos-stânga crăpat. M-am uitat atent și am văzut că e doar tencuiala crăpată, dar tot am căpătat o sperietoare de zile bune.

În afară de asta, pereții mi-erau mereu uzi. Aleile au fost făcute din pavele, pe secțiuni, iar între ele nu a fost pus nici un rost de ciment. Pe acolo ușor-ușor s-a infiltrat apa, pavelele s-au lăsat din greutate către casă, iar apa băltea permanent, infiltrându-se sub casă. În cele din urmă, fundația ar fi fost compromisă dacă tot amânam. Nu azi, nu mâine, dar în ani m-aș fi trezit cu ea plecată pe vale.

Ideea e că de anul trecut am tot amânat acest proiect pentru că necesită muncă și organizare.

Gândiți-vă că materialele necesare sunt în felul următor:

Pentru alei data trecută am folosit un amestec de balast cumpărat și adus de cineva în curte, balast care a avut în componență diverse mărimi ale pietrei: de la nisip la piatră de 40 de mm diametru. Nu este cel mai ideal balast pentru astfel de alei deoarece trebuie să fie cât mai fin. Așa că acum iau balast format din:

  • Nisip din balastieră, cu granulație 0-4 mm.
  • Piatră măruntă, cu granulație 4-8 mm.

Practic, amestecul ăsta îmi asigură omogenitatea necesară pentru o suprafață cât mai plană și rezistența dată de pietre.

Armarea o fac cu plasă de Buzău cu ochi de 150, sârmă de Ø4 mm. Mă rog, ei zic așa, dar este ECO și acum sârma are 3.6 mm. Asta e, ne ecologizăm peste tot, noroc că e o alee. Avantajul acestei plase este că poate fi roluită cu ușurință, deci transportată fără probleme într-o remorcă.

Pașii sunt următorii:

  • Am curățat terenul temeinic pentru a cofra deoarece aleile mi s-au lăsat sub nivelul pământului de flori. Totodată, am nevoie de acces la turnare, deci am sacrificat niște flori ce le replantez în primăvară.
  • Fac un cofrag pe conturul mov de mai sus. Așa mă asigur că am totul ca originalul, dar ramforsat. Voi turna peste aleile existente, nu le voi scoate de acolo.
  • Ultimul, dar nu cel din urmă, este munca brută, de făcut și nivelat de beton.

Există o vorbă pe care o tot aud: la casă mereu ai de muncă, niciodată nu stai. Eu tot contrez vorba asta, dar în ultima perioadă parcă nici nu mai am curaj să o fac.

Lăsați un comentariu