Fii Util!

Pentru a facilita producția de struguri, an de an am mai multe lucruri pe care le fac la vie atât cât să o ajut în dezvoltare:

• Totul începe de primăvara, când tund via în așa fel încât joardele să fie cât mai tinere și să genereze lăstari noi, roditor.
• Pe la jumătatea anului, în iunie, pun mâna pe foarfeca de vie și fac o copilire masivă. Tai tot ce înseamnă lăstar lacom.
• După Sfânta Maria, trec la un proces amplu de desfrunzit pentru a permite accesul soarelui peste struguri.
• Ultimul proces este, evident, cel de cules strugurii.

Practic, nu e nevoie de multă întreținere atunci când scrii pe hârtie. Dar dacă te apuci de ele, e ceva de făcut (bine, mai contează și cât de multă vie aveți).

Obiceiul la noi este să tăiem, cu totul, joarda la o frunză deasupra strugurelui. Undeva pe joardă este format un ciorchine destul de mare, iar in continuarea lui este destul de multă ramură. Se lasă frunza următoare de după strugure intactă și se taie joarda cu totul.

Eu fac acest lucru din mai multe motive:

• Pentru o coacere mai bună, ai nevoie de pătrunderea soarelui pe strugure direct. Astfel fotosinteza plantei favorizează coacerea.
• Aglomerația de frunze favorizează dezvoltarea de păianjeni în acele zone. În general, o stropire cu Nissorun combate asta, dar cel mai sfânt e să nu li se favorizeze mediul propice.
• Toată seva se va menține în strugure deoarece frunzele & joarda ce au fost tăiate consumau aceste resurse.

Întotdeauna, însă, o fac după Sfânta Maria această desfrunzire deoarece înainte am frica grindinei. Am făcut-o la început, din încăpățânare, în Iulie și în preajma lui 5 August mi-a dat o grindină să mă sature.

Deci, dragi agricultori de internet (ca și mine de altfel), începe perioada de întreținere nr. 3 a viei.