Am rezolvat aleile repede


După ce mi-am făcut eu curățenie lună, strună și bec, mi-am pregătit terenul pentru turnat betoane.

Apropo, am văzut o postare la un moment dat în care se zicea că vacanța românilor este constituită în mare parte din nunți, botezuri, acte de casă, reparații, vizite de rude și altele de același tip. Nu s-a înșelat, eu am fost nevoit să-mi iau concediu să îmi fac aleile și gardul.

Un task cu care m-a ajutat trecerea timpului ar fi fost bușardarea aleilor vechi. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă să faci ce făceai atunci când aveai trei ani: luai un ciocan și băteai în toate, în special în beton.

La ce ajută bușardarea?

Ea creează o suprafață foarte poroasă pe care să adere materialul pe care îl turnăm. E necesar și la beton proaspăt turnat, e necesar și la o șapă cu o suprafață uniformă și lucioasă sau pentru adeziv de orice. Naiba, e nevoie și la o mașină înainte de vopsire de acest lucru, doar că acolo șmirgheluim, nu batem tabla cu ciocanul.

Fără această etapă, riscăm ca betonul să nu adere, iar placa de dedesubt să se surpe sub cea proaspăt turnată. Pe mine m-a ajutat, cum am zis, timpul pentru că suprafețele aleilor erau deja lovite de parcă trecuse un război pe acolo.

Încă se vede urma cofragului.

Cofragul a fost destul de simplu de făcut: am avut scânduri puse pe tot perimetrul aleilor pentru exterior, interiorul a fost delimitat de casă, iar scândurile au fost ținute fixe cu niște țăruși bătuți în pământ. Simplu ca bună ziua! Singurul scop al lui e să fie rigid și să nu lase betonul să dea pe lângă.

Pe urmă, dă-i la betoane propriu-zis. Am scos (ca tot românul) betoniera-n drum pentru că am depozitat balastrul lângă drum. Dacă trecea vreo mașină avea loc pentru că eram pe marginea drumului, nu în mijlocul lui. 33 de betoniere am băgat în trei ore, sau:

  • 660 de lopeți de nisip cu pietriș.
  • 33 de saci la 20 de kg de ciment.
  • 350 de litri de apă.
  • 66 de roabe de ciment cărat.

Am fost trei inși pentru a merge treaba cât mai repede: eu am făcut betonul, am avut un vecin care m-a ajutat la cărat roaba și descărcat în alei și pe unchiul care a nivelat și a dat panta corectă ca apa să nu stea pe ele deloc, totul se duce la flori.

După acele trei ore ne-am dus fiecare și am băgat un pui de somn pentru că ne-am rupt spatele. A mai fost și o căldură insuportabilă în ziua aia, dar am rezolvat-o repede dacă am avut materialele în curte pentru că nu o mai puteam lungi cu ele.

Să pierd casa din pricina unor alei și a lenii mele de a le face nu se acceptă!

Lăsați un comentariu