Mare mi-a fost surpriza să văd că ușa, de la mijlocul ei, are un joc foarte mare și, dacă apăsam pe ea, se făcea liniște în casă și nici nu mai intra aer. Asta înseamnă că ușa nu presa corect pe garnitură pe toată înălțimea ei. Din acest motiv eu recomand tuturor tâmplarilor să folosească balamale solide și mai multe, în funcție de înălțime.
Dat fiind faptul că această ușă a fost concepută pe balamale Vorne folosite preponderent la geamuri, greutatea ei nu poate fi susținută complet la închidere. O ușă este mai grea decât un geam, iar diferența se simte în timp. Aici intervin balamalele antiflambaj de închidere ale ușii.
Aceste balamale sunt, de fapt, niște opritoare cu presare care închid ușa pe latura unde sunt montate balamalele. Ele funcționează printr-un sistem nut & feder care permite etanșarea corectă a acesteia.
Balamalele acestea sunt de două feluri:
- Fără niciun reglaj ulterior montării. Sunt cele care vin în kitul standard de execuție al ușilor și, dacă nu sunt montate cum trebuie, nu sunt eficiente. În plus, nu au viață lungă, fiind din plastic. În momentul în care se tocesc, apare distanța dintre ușă și garnitură, iar etanșarea dispare.
- Cele reglabile, care permit un reglaj fin ulterior montării și care oferă posibilitatea de a compensa uzura garniturii. Acestea sunt varianta corectă pe termen lung.
Cele reglabile, care permit un reglaj fin ulterior montării și care oferă posibilitatea de a compensa uzura garniturii. Acestea sunt varianta corectă pe termen lung.

Partea reglabilă se montează pe ușă, cea marcată cu verde, iar partea fixă se montează pe toc, cea marcată cu roșu, astfel încât să permită un reglaj ulterior generos. Dacă partea reglabilă este închisă la maximum în momentul montajului, instalarea se va face corect.
După montaj s-ar putea să fie nevoie să faceți reglajul despre care tot vorbesc. Desfăcând șurubul, veți observa cum federul de pe ușă se deplasează spre toc. Asta permite o presiune mai bună pe opritorul montat pe toc și, implicit, o etanșare mai bună.
Desfaceți șurubul până când ușa va avea o ușoară piedică la închidere, o simțiți că agață. Acela este punctul maxim de presare. De acolo mai puteți strânge un sfert de tură șurubul, cât să permiteți ușii să se închidă ușor.
Atât de simplu se rezolvă flambajul pe înălțimea ușii. Rețineți doar că, dacă această soluție nu vă ajută, ultimul pas ar fi înlocuirea garniturilor, deoarece uzura lor este prea mare. Momentan, la mine a rezolvat problema, mai ales că am avut ocazia să testez dacă se închide bine sâmbătă, pe viscolul de afară.

Lăsați un comentariu