Desfrunzitul viei este unul din cele mai benefice operațiuni pe care le putem face viței de vie și strugurilor. Desigur, asta e opinia mea deoarece mie mereu mi-a dat un randament extraordinar la coacerea strugurilor.
În general, așa cum v-am zis și săptămâna trecută, perioada optimă de desfrunzit este după Sfânta Maria în zona Argeșului datorită șanselor mai mici de vijelii, furtuni și grindine față de restul verii.
Am o singură problemă cu procesul de desfrunzit: este unul al naibii de greu pentru că necesită foarte multă răbdare. Mai iau în calcul faptul că weekend-ul ce a fost am avut treabă cât pentru nu știu câte săptămâni în fața mea și răbdarea mea a fost în beci, moartă de beată.
Apropo de beție, într-una din discuțiile inteligente pe care le avem noi, bărbații, la beții, a intervenit și această desfrunzire a viei.
Știți cum e: când suntem treji-luminați suntem ca niște babuini, cu ochii după femei, vai capul nostru, iar când ne cherchelim, începem să dezbatem subiecte importante: politică, mecanică, medicină, fotbal, agricultură.

Mno, în discuția despre viticultură, am aflat că unul din participanți și-a cosit în Iulie via.
Alo, cum adică „cosit via”?
Simplu: a pus mâna pe coasa manuală din dotare și a început să taie frunzele și lăstarii lacomi cu coasa. Ce-i drept, a pierdut vreo 2L de vin, dar a zis că îi lasă pierduți cu dragă inimă, decât să muncească două zile.
Râsetele ce au fost la masă în seara aia se puteau auzi de la câțiva kilometri distanță. Efectiv nu voiam să credem ceea ce ne-au auzit urechile: auzi tu la el, a cosit via…
Discuția asta de mai sus a avut loc cam acum trei ani între noi. Experimentase pentru prima dată și de atunci are ritual de cosit via la sfârșit de Iulie. Când am văzut, totuși, eficiența, m-am gândit de două ori și am zis să încerc și eu pe un loc din toată bolta.
Ce se poate întâmpla?
Eu nu am dat cu coasa, deși as fi putut. Am zis să nu fiu așa dramatic în gândire, să mă asemăn cu Grim Reaper, ci mai degrabă am pus mâna pe secera din curte și am ascuțit-o ca la carte. Pe urmă m-am dus și am încercat mișcarea.
Nu doar că a mers, dar dacă ești atent, nu pierzi nimic, în afară de frunzele pe care le vrei jos. Efectiv a mers așa de repede încât am rămas mut. Dintr-o neatenție am dat jos și doi ciorchini de struguri. Dar la fel cum am învățat, am zis și eu: ii prefer pe ei pierduți.
Pur și simplu am mers cu securea tangent pe frunze și am dat jos ce a fost de picat, pentru că nu putem tăia la ras. De undeva trebuie să permitem o fotosinteză eficientă, dar a ieșit exact cum mi-am dorit.
Așadar recomand cu tărie și căldură această metodă. Dacă acum ceva vreme râdeam de metodă de îndepărtare a frunzelor, iată că m-a ajuns râsul.
Vă provoc să-mi ziceți dacă v-ati lovit de astfel de situații în care a trebuit să improvizați o soluție tehnică ce a devenit rutina voastră acum.
Lăsați un comentariu