Refugiul Șaua Strunga, reconsolidat ca la carte


Reconsolidarea Refugiului Saua Strunga.

Acum mult timp, pe vremea când încă era președinte Ficusul nostru cel de toate zilele, v-am povestit de traseul din Moeciu către Vf. Bucșa, apoi de acolo am mers către Vf. Bătrâna și ne-am întors pe drum la loc, în Moeciu, prin grohotișul pe care l-am evitat la urcare.

Pe drum de la Bucșa la Bătrâna v-am prezentat un refugiu de care am rămas perplex că este într-o stare bună. Sub cuvânt de onoare vă spun că a fost cam a doua interacțiune a mea cu un refugiu sau o cabană ce este într-o stare bună. Prima fiind Cabana de la Omu.

Ca să clarificăm de la bun început: cabana este o locație întreținută și locuită de cineva, în timp ce refugiul este un adăpost în special pentru cazurile de urgență, starea lui depinzând de educația și bunul simț al trecătorilor. Asta îl face și mai special pentru că știm cu toții că avem un spirit distructiv, dar cu toate astea nu a preluat conducerea aici.

Am zis atunci că a fost refăcut în 2019 cu fonduri europene. De unde mi-oi fi luat eu informațiile ăstea habar n-am pentru că el a fost refăcut de către un băiat ce a pus suflet în refugiul ăsta cum rar am mai văzut. Constantin, pe numele lui, a înființat asociația Om pe Munte și cu ajutorul oamenilor ce au donat, a refăcut acest refugiu dintr-o paragină în starea în care era când l-am văzut eu.

De menționat faptul că după ce a intervenit la el în 2016, nu a făcut-o și s-a dus acasă, aplaudând că a reușit. Nu, a investit timp în continuare în el:

  • În 2018 refugiul a avut probleme cu acoperișul, unde a intervenit să-l repare.
  • În 2020 a făcut lucrări de întreținere ce se fac și la o casă normală: o vopsea, un fotovoltaic etc. Da, da, în pandemie, când toată lumea era legată de glie cu lanțuri, el mergea și repara la refugiu.
  • Plus vizitele dese prin care a fost la curent cu starea lui.

Asta ne aduce în zilele de azi, anno domini 2025, moment în care a observat că structura de rezistență a refugiului este compromisă. Nu că era compromisă, dar dacă nu făcea lucrări de consolidare serioase, existau șanse să coboare refugiul cu prima zăpadă la Padina…

Cam așa arăta structura de rezistență de acolo. Poza e preluată de pe pagina „Om pe munte” de pe Facebook.

Sigur că mai multe detalii găsiți pe pagina lui de Facebook, dar și pe site-ul lui. Prima chestie pe care o spun este că sunt uimit câți oameni au avut dorința de a participa la reconsolidarea lui. Îmi dă speranță acest lucru și sper ca bunătatea pe care am arătat-o cu toții să n-o pierdem nicicând.

Weekend-ul trecut am zis că merg și eu să dau o mână de ajutor. Am avut o perioadă foarte aglomerată și nu am reușit să ajung mai devreme, așa că am nimerit cam la spartul târgului, când deja peste 90% din treabă era făcută. Dar am fost măcar cu o vorbă bună și am ajutat cu ce am putut și eu, cât de cât.

Vă spun cu mâna pe inimă: când am văzut lemnele ce erau componenta structurii de rezistență, m-am închinat. Și nu sunt foarte credincios din fire… Nu că erau putrezite, se dezintegrau la prima atingere. Plus faptul că a investit și în alte lucrări: dușumea nouă în interior, spațiu pentru a te descălța de gheruțe. Când mergeți acolo o să rămâneți uimiți.

Eu unul mă înclin pentru ce a putut să facă acolo. Sper ca oamenii să-l susțină în continuare prin orice metodă, iar el să nu se lase de meseria asta. Avem nevoie de astfel de oameni care să facă lucruri bune, deși condițiile nu sunt strălucite și prielnice. Să lucrezi în munte, la 1900m altitudine, nu-i de colea.

A, apropo, ca să ajungi repede acolo, plecarea cea mai bună e de la Centrul Educațional Padina. Bandă roșie și te duce fără probleme acolo, într-o oră jumătate ești sus. Atenție! Am zis că urci repede, nu ușor. Să vă pregătiți mușchii și să nu vă lăsați ficații pe drum, da!?

Lăsați un comentariu