Partea întâi.

Puteți face traseul doar până la vârful Bucșa și apoi să vă întoarceți pe unde ați venit, de unde ați venit. Poate fi considerat un traseu ușor pentru o zi de duminică.

Noi am fost un pic mai neortodocși și am plecat înspre vârful Bătrâna. Datele la sosirea pe vârf și la plecarea spre celălalt vârf ar fi astea:

Cumva, o dată ajunși aici, am mers numai pe nivel. Am urcat un pic, am coborât un pic. Numai de genul, deci greu n-ar fi.

Traseul de la vârful Bucșa spre vârful Bătrâna se continuă prin semnul de linie roșie, cu indicatoarele care duc către Șaua Strungă.

Principalul avantaj din iunie să mergi numai pe coama muntelui? E o răcoare binemeritată. Dacă la București dădeau cu vreo 35 de grade în noi, aveam 14 aici. Iar cum eu sunt rău de căldură, am savurat din plin experiența.

Al doilea avantaj e vederea. Mă simțeam ca în “Lord of the Rings” mergând prin The Shire. Stânga-dreapta numai piscuri înalte, numai verde crud și vedeam doar stâncile așezate frumos. Cred că d-aia vin sectanții la curățat de chakere pe aici.

La poza de mai sus se vede un luminiș între stânci, lângă indicatorul acela de linie. Ei bine, după acel luminiș zace Șaua Strungă, unde găsim și un refugiu pentru turiști.

Această cabană am avut plăcuta surpriză să văd că arată într-o stare perfectă pentru un vârf de munte. Ea a fost recondiționată cu ajutorul fondurilor europene în anul 2019 din ce am citit, iar la interior găsești condiții decente de dormit.

Pentru cei ce n-ati mai fost pe munte, nu vă gândiți că aici găsiți paturi cu WiFi și piscină. Refugiul este gândit pentru a-ți pune sacul de dormit cărat în cârcă. Dar cu toate astea, este blindat contra urșilor (la propriu), poți dormi liniștit aici.

De altfel aici am și luat masa. După urcare susținută de vreo 800 de metri, ne-a mai bușit și pe noi foamea.

De la Șaua Strungă drumul se continuă spre Poiana Guțanu, doar că se merge prin spatele piscului. Semnul este același, linie în sus.

Plăcerea mare a fost să văd mulți bicicliști pe dealurile ăstea frumoase. Erau atât de mulți, stăteam și mă întrebăm ca omu’ prost cum au reușit să urce cu ele sus, că eu mi-am dat sufletul pe jos…

Se merge prin spatele piscului și puteți vizita și vârful Colții Țapului. Noi am ales să nu de frica timpului, dar am constatat când am ajuns la Bătrâna că am fi avut timp.

La un moment dat veți da de semnul care vă îndrumă spre Refugiul Bătrâna:

Asta e punctul care vă duce către vârf și vă vă tăia respirația. La propriu. Aveți de grijă că acolo sus bate vântul rău. Dar vederea e spectaculoasă.

M-am întins un pic pe jos să mă liniștesc după atâta drum și să profit de liniștea de acolo, în 5 secunde aproape că sforăiam. Chiar cred că am dormit vreo 10 minute acolo.

Partea trei.