Față de anul trecut, pot spune că am scris deja mai mult în perioada de sărbători. Dar zilele ăstea tot mi-e mai greu cu scrisul, oricât aș încerca eu să mă urnesc din loc.

În primă instanță am fost obosit de nu mai știam pe unde să scot cămașa. Am ajuns la țară și am nimerit direct în muncă pentru că a avea o casă în care nu locuiești de cele mai multe ori provoacă probleme. Îmi place casa la țară, îmi place să stau la țară, dar pentru că nu locuim aici găsim câte ceva de făcut mereu, mai ales că apar noi probleme (cum ar cuvânta speakerii motivaționali, problemele sunt de fapt provocări, nu probleme.)

Rezolvând câte ceva din ele (bine, în mare parte ceea ce a fost de rezolvat am rezolvat în cele patru zile dinainte de Crăciun), am obosit parcă și mai tare și am tras pe dreapta.

Acum, când scriu, sunt revitalizat din punct de vedere fizic, dar am altă problemă existențială: m-a bușit lenea aia mare. Serios, mă uit că am o gălăgie de lucruri de făcut în continuare, iar eu încă sunt în perioada aia de sărbători, iar aici e o ceață de o tai cu cuțitul. Și aș mai găsi câteva motive dacă mă forțez.

Măcar am apucat să mai pun două-trei poze, pe care le găsiți aici. Poze făcute în vizitele mele anterioare și un pic procesate, iar când zic procesare, toate pozele trec prin filtrul unui soft de post-procesare. Cam ce face telefonul singur, doar că el pune în evidență mult prea rău diverse elemente. Ceea ce vedeți este 100% ceea ce am pozat pentru că nu am umblat cu Photoshop pe ele.

Așadar, îmi cer scuze dacă scriu mai greu, dar perioada asta dintre Crăciun și Anul nou e cumva mai relaxantă pentru mine.