Fii Util!

Nu am fost un fan înfocat al călătoriilor în general. Atunci când eram tânăr nici bugetul nu ținea cu mine, așa că, cumva, mi-am format o mentalitate în care să nu plec pe nicăieri.

Atunci când plecam, o făceam intern: mergeam la mare la noi, mergeam la munte tot la noi, nu mă interesa să văd alte locuri. Bine, nici pe ale noastre nu le văzusem, așa că aveam un motiv în plus să mă plimb prin țară.

Primul meu contact cu plecatul în afară a fost în Grecia, pe cale terestră, când am stat la două vămi cât pentru toată viața: La Ruse, vreo două ore; la Kulata, altă oră. Asta la dus că la întors am dublat timpul. Practic, când plecai, trebuia să-ți iei în calcul timpii ăștia ca parte integrantă din concediu.

Soția mea a fost în Spania în primul an de facultate, prin 2013. Pentru a ajunge acolo aveai nevoie de trei zile pentru că stăteai la vămi:

• România – Ungaria, unde ungurii erau jepcari și se purtau urât cu românii;
• Ungaria – Austria;
• Austria – Italia;
• Italia – Franța;
• Franța – Spania.

Toate țările astea (mai puțin România) erau deja în Schengen, așa că dacă ajungeai în Ungaria, de acolo încolo mergeai „fir întins”, cu toate că se făceau controale random, mai ales la mașinile cu numere românești. Dar să ieși din România era o poveste. Nici nu aveam autostrada până la Nădlac, așa că îți lua o veșnicie.

Anul ăsta, când am fost în Austria, mi-a zis soția că în 2013 i-a luat cam 20 de ore să ajungă acolo. Mi-a zis asta în timp ce noi am trecut granița în Austria în 8 ore. Și am ajuns relaxați.

Avionul, pe vremuri

Am rude plecate în Italia dinainte de aderarea noastră la Uniunea Europeană. Atunci aveai nevoie de viză. Plecarea cu autocarul era mai simplă, pentru că obțineai o singură viză și gata. Dacă voiai cu avionul, era altă treabă.

Check-in-ul dura minim trei ore pe care le stăteai în aeroport, la care se adăuga controlul de securitate și cel de pașapoarte. Se recomanda să fii în aeroport cu minim cinci ore înainte de zbor.

Păi dacă plecai din Curtea de Argeș, drumul până la Otopeni era de trei ore (fără autostradă, fără centură ocolitoare decentă, că de unde), plus cele cinci ore în aeroport. În opt ore aproape ajungeai la vamă cu autocarul și nu aveai limită de bagaje.

Acum?

Mergem des în Italia cu avionul, în vizită. Ce m-a uimit a fost să văd cât de mulți tineri sub 18 ani călătoresc singuri cu avionul, doar cu buletinul și procură de la părinți. De la intrarea în aeroport până la poarta de îmbarcare am făcut 15 minute. Asta la Otopeni, ținând cont că m-a oprit și pentru un control suplimentar.

Și mă gândesc: ce vremuri trăim. Poți călători oriunde cu ușurință. Biletul de avion îl iei online, check-in-ul durează un minut, îmbarcarea e aproape ca-n autobuzul Bascov – Curtea de Argeș (acolo stai pânp pleacă microbuzul și jumătate de oră). Plus că avem și tren direct la aeroport din Gara de Nord. Simplu.

Infrastructura se mișcă

În 2028 (sau, realist vorbind, 2030, conform pasionaților de infrastructură), Bucureștiul va fi legat de Vest prin A1. A0 va funcționa ca inel colector, avem A7 și A8 în Moldova, A13 care leagă Brașovul de Sibiu… lucrurile se mișcă.

Într-o zi vom putea merge din București până la graniță în cinci ore, legal. Și nu pot decât să mă bucur că am prins vremurile astea.

(sursa foto: Freepik)