Din păcate, nu întotdeauna avem curajul să vorbim despre ce doare. Azi, nu vă ofer ceva ce să monetizați sau să aplicați în casă, ci ceva de suflet. Un gând sincer, o lecție personală pe care vă rog s-o luați în serios.
Vorbiți cât încă mai puteți
Luați-vă părinții, bunicii, soții, iubiții – și purtați conversațiile acelea pe care le amânați mereu. Spuneți tot. Ascultați tot. Cât încă se poate.
De ce spun asta?
Pentru că nu am făcut-o la timp. Și când a venit momentul să o fac, nu mai era timp. Regretul doare mai rău decât orice critică sau supărare ar fi putut apărea în urma unei discuții sincere. Știu că pare devreme să vorbesc despre pierdere, dar moartea nu ține cont de vârstă. E important să realizăm cât mai devreme cât de prețioase sunt clipele simple – o discuție, o amintire, un zâmbet împărtășit.
Ascultați, chiar dacă nu înțelegeți
Uneori, cei bătrâni vorbesc prea mult sau par „depășiți”. Dar și ei au fost tineri, au trăit, au simțit. Merită ascultați chiar dacă nu sunteți mereu de acord, simplul fapt că le oferiți atenție le aduce o bucurie enormă. Am „parcat” oameni importanți în trecutul meu și mi-a fost teamă sau am avut mereu scuze să vorbesc. Nu mai vreau să fac asta, am decis să nu mai aștept momentul perfect și vă încurajez să faceți la fel.
Poate nu o să înțelegeți toate cuvintele celor dragi. Dar ei o să simtă că sunt iubiți. Și asta le va da putere. Și vouă vă va vindeca sufletul. Nu mai așteptați. Mergeți și vorbiți.
Lăsați un comentariu