Știți momentul ăla de mândrie curată când faci ceva cu mâinile tale și, în sfârșit, vezi rezultatul final? Când te oprești un pic, te sprijini în lopată sau în bormașină, cugeți de unde ai plecat și unde ai ajuns și îți spui în gând: „Băi, a ieșit o lucrare executată frumos”?
Cam așa mă simt eu acum când mă uit la terasa noastră de la țară. Ca să înțelegeți exact amploarea și de ce fac febră musculară doar când îmi aduc aminte, am pus poză cu punctul zero mai sus.
Când am ajuns prima dată aici, în spatele casei ne aștepta un morman uriaș de pământ. Avea cam jumătate de metru înălțime și era suit direct pe tencuiala casei. Când am luat decizia de a ne amenaja terasa, a trebuit să-l scoate de acolo la lopată. Așa că am trecut la treabă: am trasat la sfoară poziția stâlpilor, am pus în unghi perfect tot ce era de pus, am nivelat terenul la boloboc și am turnat baza.
Iar din pământul ăla bătătorit a rezultat minunea asta:
Din 2019 încoace, spațiul ăsta a fost inima curții noastre. A fost locul unde am făcut absolut tot ce se putea face într-o gospodărie. Din martie și până dădea frigul prin noiembrie, aici mâncam, aici stăteam cu animalele la aer curat, aici mi-am făcut o mare parte din lucrările de meșteșugărit și tâmplărie. Tot aici, la un pahar, am decis că sub ea va fi beciul meu de vin.
A fost, pe rând: spațiu de depozitare, zonă de relaxare, loc de chermeze și petreceri, atelier de lucru și cel mai bun adăpost de ploaie sau refugiu răcoros când dogorea soarele de vară.
Toate amintirile astea adunate ne-au făcut să înțelegem că locul merită mai mult. Merită îmbunătățit tocmai pentru a deveni ceea ce era menit de la început să fie: o cameră adevărată în care să ne petrecem timpul mereu, fără să ne pese că afară e viscol sau cod roșu de caniculă.
Așa că, în momentul în care am avut în fața ochilor imaginea asta, am știut clar că decizia de a investi timp și bani aici a fost 100% corectă:
Când am văzut geamurile mari montate, cu sistemul lor de culisare eficient și ușile de acces, am realizat un lucru: terasa nu mai este o simplă terasă. De acum încolo e o cameră. Și una chiar foarte mare, că tot zidim la ea de ceva timp și parcă nu mai terminăm!
Acela a fost momentul în care am respirat ușurat și am zis: da, merită toată munca, fiecare leu și toată osteneala. Pe exterior am reușit să îi păstrăm aspectul rustic, exact așa cum ne-am imaginat-o de la început, să se lege cu spiritul locului. În schimb, la interior va fi complet modernă, iar așezarea tuturor elementelor, de la mobilier la utilități, va fi făcută fix după dorințele și nevoile noastre, fără compromisuri.
Mai avem mult până departe, clar. Încă e șantier, încă mai e de tras, dar când vezi că prinde contur exact ce aveai în cap, restul sunt doar detalii. Merită. Și asta e tot ce contează.
Lăsați un comentariu