Toți știm că din must se obține vin. Dacă mergi pe stradă și vezi un copil mai mare de 7 ani și îl întrebi: din must ce se face? Îți va răspunde: vin!

Asta e stabilită. Dar cum am vorbit și data trecută, calitatea mustului dă calitatea vinului. Să vorbim un pic despre ceea ce conține acest must ca să înțelegem mai bine ce implică:

Mustul este sucul de struguri nepasteurizat sau conservat. El se obține prin presarea strugurilor. Totodată, în funcție de cât stă pe “boască” (denumirea țărănească de la a lăsa strugurii la macerat în propriul lor suc într-un vas) se determină și culoarea vinului.

De altfel, în funcție de tipul de strugure, se obține must diferit, cu proprietăți diferite. Dar ăsta e un alt topic de discutat, la un pahar de vin. Zic înainte să îl facem, să avem ce bea.

Scule necesare:

• Zdrobitor de struguri. Fără el, mai greu se face mustul. Nu zic că imposibil, dar mult mai greu.
• Storcător de struguri (teasc, pe denumiri tradiționale).
• Vas de stocare pentru strugurii zdrobiți. Eu aici sunt pe tradițional, merg cu o butie, ca în poză de mai jos, căreia i-am adaptat o canea (robinet) pentru a se scurge mustul rezultat din zdrobitor.

• Găleți de plastic.
• Mustimetru. Oricine face vin ar trebui să aibă așa ceva în casă.
• Triftor.
• Filtru (Am făcut din tifon sau dintr-o perdea mai veche).
• Vas de stocare pentru mustul obținut. Aici trebuie luat în calcul că din 100 de Kg de struguri se obțin cam 80L de must și 65-70L de vin la sfârșit. Eu, personal, folosesc damigene de sticlă, cu coșul lor dedicat și dopuri cu furtun imersat într-o sticlă cu apă.

Metodologia de preparare e una destul de ușoară, dar care necesită răbdare (o să tot vedeți pe aici că bat apa-n piuă des pentru răbdarea asta…).

În primul și-n primul rând, zdrobitorul de struguri trebuie poziționat deasupra vasului de stocare. Puteți să îi faceți un cadru din lemn separat la zdrobitor ca să nu vă chinuie, eu am avut posibilitatea de a mă prinde de butie direct. Se pun strugurii cât încape în cuva zdrobitorului și se dă efectiv la manivelă, strugurii trecând printre dornurile zdrobitorului.

ATENȚIE!

Dacă cumva aveți nevoie să mestecați în struguri sau în must sau chiar și în viitorul vin fermentat, nu folosiți unelte din oțel! Dacă sunt din oțel inoxidabil, ok, treacă meargă, dar oțelul simplu oxidează imediat vinul! Am folosit pe cât posibil unelte din lemn și plastic, evitând oțelul cu desăvârșire.

Pentru ca vinul să iasă cât mai bun, folosiți un desciorchinător din comerț sau, manual, scoateți toate codițele. Ele lasă un gust amar în vin. Am făcut și cu codițe, anul acesta e primul în care fac fără și deja din must se simte gust mai bun.

Acum intervine primul ghișeft: strugurii zdrobiți vor sta la macerat în vasul de stocare. Perioada de macerare poate fi între câteva ore (minim 3 recomand) și câteva zile (maxim o săptămână). De obicei, la strugurii albi, macerarea poate merge la 3 ore, întrucât vinul iese mai alb sau mai galben. În schimb, dacă se storc struguri negrii, în funcție de cât de închis se dorește vinul, se lasă până la o săptămână la macerat.

După macerare, din caneaua de mai sus se obține prima serie de must. Ulterior acestui proces, sunt 2 opțiuni:

1. Boasca rămasă în vasul de stocare se dă pe teasc și se mai stoarce must până la refuz. Procedeul de stoarcere este unul lent, se face cu câte o rotație de manivelă pe minut, pentru a nu forța teascul. Mustul se amestecă cu cel dinainte și se face cantitatea totală ce intră în damigene.
2. Nu se stoarce boasca, în special pentru cei ce doresc să facă mâna a doua de vin (mâna a doua înseamnă lăsat în continuare la macerat o săptămână, iar peste boasca rămasă se pune apă și zahăr. Personal, nu recomand mâna a doua. Deși câteodată iese mai gustos față de prima mână, nu este un vin natural) sau pentru cei ce fac țuică din vin (țuică de tescovină îi zice la noi).

<va urma>