Despre vin întotdeauna poate fi vorbit mult. Și cum știm, vinul poate provoca și el la rândul lui limbariță pentru noi. Aș putea spune că există o simbioză între noi și vin…

Vinul a fost întotdeauna văzut ca o licoare nobilă. După cum știm chiar și în Religie, la “Cina cea de taină”, Iisus a prefăcut apa în vin. Iar vinul datează încă dinaintea lui printre noi. Bineînțeles, o dată cu evoluția noastră, trecerea timpului, a evoluat și vița de vie și posibilitatea de exploatare a acesteia. Procedeul de transformare a strugurilor în vin se numește vinificație, iar noi aici vom încerca să acoperim cât mai pe larg tot ceea ce implică producerea vinului. Vom acoperi subiecte precum:

• Tăierea viței de vie.
• Înmulțirea acesteia.
• Tratamente ce ne permit ca strugurii să rămână cât mai sănătoși.
• Îngrijirea ei.
• Culesul, evidențiind perioade optime și procedee.
• Prepararea mustului.
• Fermentarea.
• Tratamentele mustului.

Vor fi multe puncte acoperite și multe subiecte discutate. Unul din ele a fost metoda de stoarcere & eliminare a ciorchinilor.

Vinul noi îl distingem în după caracteristicile lui în două grupe. În afară de aceste 2 principale grupe, mai sunt mici detalii ce fac diferența în funcție de soiul de struguri din care se face vinul.

• Culoarea vinului:
  • Roșu, de fapt este culoarea aceea foarte închisă a lui, care bate spre negru din pricina limpezirii mai greoaie a lui. Culoarea e pregnantă în special la vinul făcut în casă. Vinul roșu are calități antioxidante; conține, spre surprinderea multora și chiar și a mea, magenziu, fosfor și potasiu în cantități destul de semnificative. Totodată, are o reputație pentru creșterea tensiunii arteriale (în general, după donare sânge, se recomandă un pahar de vin alături de o masă copioasă) dar studiile recente arată că acesta poate ajuta și la lupta contra cancerului.
  • Rose. Deși toată lumea zice că rose-ul e o corcitură între Roșu și Alb, de fapt, eu consider că vinul rose are propriile lui caracteristici. Spre deosebire de vinul roșu, care stă la macerat cu coajă în el o perioadă mai lungă, rose-ului îi ajung chiar și câteva ore pentru macerare. Întotdeauna am găsit vinul rose ca având un gust fructat, comparativ cu vinul roșu, ce are un gust mai dur.
  • Alb, vinul produs cel mai ușor, însă și cel mai perisabil. Aici strugurii nu stau la macerat cu coajă înainte de punerea la fermentare, iar gustul este unul select. De altfel, marea majoritate a vinurilor spumante sunt de culoare albă.
• Dulceața lui:
  • Sec, vin ce are o cantitate foarte mică de zahăr rezidual. Este un vin dur, un vin ce se bea la masă și, cum le place românilor să îl bea, poate fi făcut și “spritz”.
  • Demisec, vinul ce iese cu o oarecare aromă plăcută. În special vinurile rose își mențin gustul demisec, prin aroma lor fructată.
  • Demidulce, un vin băubil ușor la masă, pe care nu îl simți că te ia de cap, însă nici nu rămâi mult în picioare de la el.
  • Dulce, un vin ce mai degrabă seamănă cu o licoare, obținut prin metode specifice și conservat suplimentar.

Marea majoritate a românilor ce fac vin în casă dețin struguri ce dau vin de culoare roșie, iar de cele mai multe ori se fac greșeli în încercarea de a-l stopa din fiert pentru a-i menține dulceața, fără a fi conservat, ulterior repornind fermentația la desfacere. Predominant însă e vinul roșu sec în gospodăriile românești.

Personal, pot spune că acel vin de “butură” nu îmi place la gust. Desigur, este un gust desăvârșit, ce aduce aminte de vinul făcut odinioară de ai noștrii, de cei bătrâni, însă este un vin foarte dur pentru mine.

Voi posta în articolul viitor despre prepararea mustului, în ce a constat și ce scule s-au folosit.