Fii Util!

Am tot întors pe toate părțile subiectul ăsta cu via. Și totuși, fix când crezi că le știi pe toate, mai apare câte ceva. Mereu înveți ceva nou.

Am abordat tunderea viei de producție și întinerirea ei, cu mai multe tehnici pe care le încerc la fiecare operațiune. Chiar săptămâna trecută vă explicam despre metoda pe care am învățat-o chiar recent la tuns.

Am mai vorbit aici despre îngrășămintele necesare viei, pentru a-i oferi toți nutrienții de care are nevoie astfel încât să se dezvolte cum trebuie.

Tot aici v-am învățat despre înmulțirea ei prin butășire, de la joardele tunse la trei ochiuri până la ghiveci și pământ. Dar astăzi știți ce subiect abordăm? Tinerețea viei și vigoarea ei în înmulțire.

Mă hotărâsem anul acesta să nu mă mai extind deloc cu via și să mă bucur de ce am. Atât de bine mi-a mers planul ăsta că am dărâmat gardul ăla de protecție al ei să plantez un rând din soiul Glera.

Am luat, în schimb, butași din via mea rose de masă pentru un coleg de muncă și pentru un prieten de-o viață. Am pus mâna și am luat vreo 40 de butași, pe care i-am pus la înmulțit.

După ce am luat acești butași, am zis că aș putea să pun în pământ și niște viță de vie albă, pentru vin alb. Vestita Ceasla de la noi. Așa că am fost la bunica din sat și am „furat” niște joarde mai bătrâne.

Nu vă imaginați că joardele pe care le-am luat aveau cinci ani. Nici vorbă, erau de doi ani poate, dar via din care am luat nu a fost legată și au crescut aproape ca niște lăstari lacomi. Ideea rămâne: toate cele 50 (40 de masă și 10 din soiul Ceasla) au fost puse la înrădăcinat simultan în apă.

Ce a ieșit diferit?

Cele 40 am avut grijă să le iau cât mai tinere. Dacă tot am tuns eu via, am știut ce e bătrân și ce e tânăr, așa că am avut de unde alege. Motiv pentru care au înmugurit cu mult înaintea celorlalte.

Când zic mult, nu vorbesc de două zile. Nu. Diferența este asta:

Cea din stânga este din soiul Ceasla. Cea din dreapta este vița aia de masă, rose. În timp ce aia din stânga abia are doi muguri, cea din dreapta deja are frunze, iar la bază i s-au format puncte de unde ar trebui să iasă rădăcinile într-o săptămână maxim.

O să fiu sincer cu voi aici: nu mă așteptam să mi se întâmple asta. Anii trecuți nu prea am dat importanță la soiul de struguri pe care îl înmulțesc, am înmulțit așa, la grămadă, și mi le-a distrus oricum bruma din mai. Doar că anul ăsta am fost atent la soiuri, deoarece mi-a fost cerut strict soiul ăsta, de masă.

Țineți cont că nu am schimbat sub nicio formă condițiile lor. Ambele soiuri stau la 22 de grade, sunt puse la geam și relativ aerisite în borcanele lor de înmulțire. Dar logica este destul de simplă: joarda tânără are cei mai mulți hormoni de creștere, motiv pentru care și am randamentul ăsta.

Totodată, temperatura și lumina joacă un rol important. Fiind 50 de joarde de vie, nu am loc cu toate la același pervaz, așa că 20 din ele stau la pervazul unui geam cu soare dimineața și 18°C în cameră. Mugurii sunt mult mai mici față de cei care stau în temperatură mai mare.

De fiecare dată când învăț ceva nou, sunt bucuros ca un copil mic. Mai ales dacă îmi fac descoperirea pe propria-mi piele.