Sunt un om simplu: am venit din excursie, am fost prin Grecia cu mașina și am traversat atâția munți de mi s-a aplecat și am zis că nu mai vreau să văd munte în fața ochilor câte zile oi avea.
Așa că weekend-ul următor ne-am îmbrăcat festiv și am ajuns la cabana Piatra Arsă de la Sinaia pentru a merge pe vârful Omu. Un om simplu, nu?
Cabana Piatra Arsă se poate accesa cu ușurință traversând Transbucegi ce pleacă din Sinaia (de la intrare). Este drumul care duce către Târgoviște, cu mențiunea că la o intersecție ai indicatoare către cabanele din zonă. Ăla-i TransBabele, să nu îl ratați. Eu am făcut-o în viața asta. De două ori.
P.S. Nu știu dacă drumul este deschis acum, iarna. Ultima oară când eu am fost pe el era deschis doar până la cabana Dichiu. Până acolo e deschis sigur chiar și în condiții aprige de zăpadă. Mai departe erau puși bolarzi de beton.
Traseul începe de la această cabană pe un platou foarte frumos și întins până la Babele și Sfinx. În perioada asta, cabana Babele e în renovare, dar nu înseamnă că nu puteți bea un ceai / cafea acolo. Sunt băieții care vă servesc afara, la terasă.
Drumul până la Babele l-ar putea face și bunica, fără a-i pune mari probleme, cu ciomag. Deci puteți lua și copiii cu voi.
De acolo, situația e un pic mai delicată pentru că începe urcușul. Nu e abrupt, nu vă imaginați că e haos până acolo. Am văzut foarte mulți oameni care au mers pe munte în perioada aia și s-au simțit foarte bine. Chiar mi-a plăcut și am fost surprins că e așa populat drumul. Urmați drumul cu marcaj linie galben și vă va duce direct la vârful Omu.
Ca termen de comparație, drumul e cam ca cel de la Vârful Bucșa la Vârful Bătrâna. Nu ca urcușul de la Capra, Doamne ferește! E ușor pentru un om care n-are probleme, e ușor și pentru copiii, dar pune câteva dificultăți celor cu o greutate mai ridicată. Totuși, oricât de ușor ar fi traseul, ar fi bine să nu vă înhămați cu adidași, să aveți o încălțăminte adecvată situației.
Ignorând inscripțiile lăsate pe pereții acestei căsuțe pentru popas, aveți indicații lăsate de către salvamonți pentru a parcurge traseul: o variantă pentru vara și una pentru iarna. Noi am ales să ne ducem pe cea de vară și să ne întoarcem pe cea de iarnă.
Drumul este presărat cu peisaje de munte de jur împrejur, am văzut și oi cu cioban în transhumanță (că de aici mi-am adus eu aminte de achizițiile de pe OLX și dorința mea de a fi cioban). Am făcut poze pe de-a rândul, cu una din cele mai reușite poze ale mele fiind asta:
Aici vedeți drumul spre Mălăiești. Poate fi parcursă pe jos, dar a fost ceva aparte să stau și să o observ de sus. Mi-a oferit o stare de liniște încât am stat acolo o oră până m-a luat frigul și am zis să mergem că înghețăm.
Se găsește sus și cabana de la Omu, construcție ce este la cea mai mare altitudine de la noi din țară, unde găsiți și meniu de hrană și băutură. Meniu decent dacă mă întrebați pe mine, nici măcar la bodegi în București nu mai sunt prețurile așa bune. Dar pentru că nu puteam rămâne la nesfârșit acolo, ne-am pornit și înapoi.
Drumeția asta nu este un circuit: te duci și te întorci fix pe unde ai venit. Dar poți foarte ușor să îl faci un circuit prin a alege să te abați de la drum către vârful Caraiman unde poți vedea și Crucea Caraiman alături de monumentul eroilor:
Pe drumul ce duce către monumentul Eroilor veți fi foarte aproape și de stația meteorologică de pe platoul Bucegi. Apropo, mereu m-am întrebat cum ar arăta interiorul unei astfel de stații meteorologice, dar acum nu m-am încumetat să mă duc înăuntru să văd.
De la monument mai faceți cam o oră până pe platou la Babele și Sfinx și apoi încă o oră până la Piatră Arsă. Concluzionând:
- Puteți alege să faceți un traseu ușor, pentru toate vârstele și pentru toată lumea de la Piatră Arsă până la Babele și Sfinx. Drum ce poate fi străbătut și cu telecabina de jos de la Bușteni până sus.
- De acolo puteți merge doar până la Cruce și înapoi, pe drumul marcat cu cruce roșie (cred că aici s-a vrut a fi pun intendeed de către autorități).
- Puteți merge către vârful Omu și înapoi, fără prea multe peripeții, sau puteți face tot drumul de mai sus.
Toată durata traseului a fost de aproximativ 8 ore. Dacă iei și pauzele de rigoare, ne-am dus la 10 ore. Dar ne-am bucurat pe tot drumul de vreme bună, soare și cer senin. 12°C au fost pe drum și au fost ultimele pentru că weekend-urile următoare anunțau niște ploi cum nu s-a mai pomenit.
Apropo, pentru cei ce vreți să mergeți pe munte, vă recomand site-ul (sau aplicația pe telefon) de la meteoblue.com. Mereu mă ghidez pentru vreme la ei și niciodată nu a dat greș. Bine, știți cum e și cu vremea asta: e exactă pe trei zile și apoi ești mințit ca la meteo, dar în general nu mi-a dat greș niciodată.