Când aveți chef de o escapadă care să nu vă ducă într-un loc unde să mergeți degeaba și vreți sa mergeți pe munte, vârful Ciucaș este un vârf ce poate fi făcut cu ușurință.
Este, de altfel, un vârf ce ajută și pe cei noi în acest domeniu și dornici să plece pe munte. Spun asta pentru că și pentru mine a fost primul sau al doilea vârf făcut. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, a fost primul vârf, dar al doilea traseu. Inaugurarea pe munte mi-am făcut-o pe Jepii mici.
Traseul începe din localitatea Cheia (de unde se face și îmbuteliată și apa Keia din magazine), o localitate paralelă cu DN1, tranzitată de oamenii ce vor să scape de aglomerația de pe Valea Prahovei.
La baza acesteia aveți parcare pentru mașină, iar drumul forestier merge până la cabana Ciucaș. Pentru cei aventuroși: mașinile ce nu sunt 4×4 și mai puternice nu vor urca, orice ar fi, pe munte. Ba mai mult, eu cu Suzuki am avut bătăi de cap să urc până sus. Land Rover-ul în schimb nici nu a scârțâit.
Dacă totuși nu vreți să faceți acest drum până la cabană pe jos, există oricând posibilitatea de a vă duce cineva cu o mașină dedicată strict acestui lucru până sus contra unei sume mici de bani. Nu aș știi să vă zic exact, din ce am auzit, ar fi 15 lei de persoană și sunt oameni ce lucrează la cabana Ciucaș.



Urcatul nu este greu, către vârf este un pic mai susținut. Dar pana acolo, 75% din traseu se merge ca pe platou. Mai ales dacă prindeți o vreme foarte bună, sus aveți o vedere panoramică la orașul Cristian dinainte de Brașov.

Acest traseu poate fi făcut si ca un circuit, cu urcare cum e scris mai sus și apoi coborâre prin Șaua Tigăilor, pe partea cealaltă de masiv. Este mult mai frumos așa pentru că puteți observa masivul la valoarea lui.

Peisajele de aici sunt mai frumoase ca pe alți munți deoarece dispun și de mai multă vegetație. Dacă e să comparăm cu platoul Bucegi de la Babele înspre vârful Omu, aici nu e peisaj sterp.

Stâncile sunt, de asemenea, foarte impozante. Am impresia că cele mai mari mișcări tectonice aici au avut loc pentru că au lăsat în urmă niște forme foarte frumoase. Și dacă treceți pe retur prin Șaua Tigăilor, o să vedeți și acest complex de stânci mai… aparte:

Știu, știu, îmi stă gândul numai la prostii. Cu toate astea, se pot observa ca sunt mult mai impunătoare față de Babele. Toate stâncile sunt la fel, chiar și vârful este pe o stâncă.
La retur vă recomand să vă opriți la cabană și să vă hrăniți cu o ciorbă de fasole cu afumătură, o ceapă crăpată pe colțul mesei în patru, un ceai sau vin fiert (dacă nu ești șofer) și papanași. Atmosfera din cabană, împreună cu aceste merinde vă vor aduce aminte de ce România e o țară frumoasă și merită vizitată.
O ultimă mențiune cu privire la acest traseu este că poate fi făcut cu ușurință și iarna, mai ales că se apropie ușor aceasta. Deci, pentru cei ce vreți să experimentați, vă recomand acest traseu frumos în orice moment al zilei.