Fii Util!

Cum am apucat să mai zic, una din dorințele mele era să fac un răsărit pe munte. Cealaltă e să văd și apusul, iar pe acela cred că îl voi bifa la vf. Omu, deoarece e un traseu ușor pe retur noaptea.

Apropo, sunt oameni care fac apusul și în Făgăraș. Chiar atunci când am fost noi, era un grup organizat care cobora pe șaua Capra cu pași repezi după ce s-a lăsat noaptea:

Referitor la răsărit pe Buteanu, cred că e unul din cele mai ușor de făcut trasee dintre toate, cel puțin în opinia mea. Iar pentru o mai mare ușurință, cel mai eficient e ca traseul să fie făcut atunci când noaptea e lună plină. Toată valea e luminată fără prea mari bătăi de cap. Chiar a trecut un băiat pe lângă mine cu mâinile în buzunar, fără frontală sau altceva.

Oricum, echipament obligatoriu pe care ar trebui să-l aveți este:

• Bocanci de munte. O pun prima că am fost idiot și eu i-am uitat pe ai mei acasă. Am urcat cu chiu cu vai în încălțările obișnuite (care oricum sunt cu crampoane) din pricina gleznelor.
• Haine groase. 7°C nu sunt de colea.
• Bețe de trekking. Sau bâte de ciobani, dar aveți nevoie că vă ajută mult.
• Lanternă frontală. O fi ea lună plină, dar face bine să știi pe unde trebuie să mergi.
• Mănuși.

Plecarea se face tot de la Bâlea Lac, din spatele cabanei Bâlea și durează 30 de minute. Nu știu dacă vă considerați experimentați sau nu, la mine a fost prima oară când am urcat pe aici, nici bocancii de munte nu i-am avut la mine și am făcut 31 de minute pe ceas.

Atenție la marcajele drumului! Pe tot drumul este marcat, este vizibil și este ușor de identificat, dar dacă nu le urmăriți, s-ar putea să aveți surpriza de a da de un traseu mai greu. Este marcat astfel pentru ușurință.

Aceasta, așa cum am zis și data trecută când am fost pe zi, e cea mai grea porțiune de atacat până la vârf. O dată ajunși în șa, de acolo marcajul zice că mai faci 45 de minute până la vârf, dar e aproape la seș până în proximitatea vârfului.

Eu am plecat la ora 4:45 de la baza traseului și când am ajuns sus, deja a început să se lumineze. Când mergeam spre vârf, Lacul Capra era deja destul de luminat. Așa că pe muchie nu ar trebui să mai aveți probleme cu noaptea. Cu ce veți avea probleme în schimb sunt lanțurile de acces pe vârf care sunt umede. Aici intervin mănușile și nevoia de a le avea.

Răsăritul acolo este poate cel mai frumos lucru pe care l-am văzut. Să vezi cum se ridică soarele și mângâie toate crestele. Dați un click dreapta pe poza principală, deschideți-o într-un tab nou numai să vă bucurați de toată poza.

Mai am poze, mai am de procesat la ele. Dar pot spune că zece minute am rămas cu camera în mână, fără să trag vreo poză și mă uitam la răsărit, pur și simplu. Apoi m-am întors, tot pe unde am venit, cu inima plină și cu alt chef de viață.