Ieri nu am avut putere să postez. Am fost toată ziua numai pe fugă și când am ajuns acasă, am picat lat.

Mi-am adus ieri în schimb aminte de o poveste ce mă face să râd de fiecare dată când mă gândesc la ea.

În timpul facultății, eu am avut un loc la cămin de 2 persoane, loc pe care mi l-am ținut și pe perioada verii deoarece, ca orice român care se respectă, a trebuit să fac un pic de experiență înainte de a mă angaja de pe băncile facultății.

În vara anului 3, pe perioada verii am avut o săptămână în care am venit la Argeș ca în vacanță. Tot atunci, era perioada restanțelor, iar doi colegi m-au rugat să le las gaj camera să poată recupera ei 2 bucăți de restanță.

Zis și făcut, am încredințat cheia, am întins-o la Argeș. Singura problema ar fi fost că aveam un subwoofer ce l-am lăsat pornit dar fără sa cânte. N-ar fi trebuit să fie o problemă, dar el cumva capta pe frecvențe radio muzică, iar asta am aflat-o atunci.

S-au dus ai mei în cameră și au zis să se bage la somn. Și în liniștea căminului (vara e mai liniște ca de obicei) a început să se audă pe fundal:

Unde s-au dus când au apus

Anii de sus ai gloriei lor?

Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele

Caii și flintele haiducilor?

valeriu streian – Amintiri cu haiduci

Se auzea, așa, înfundat, de nici nu era neplăcut. Paturile în cămin, pentru cine n-a stat, sunt suprapuse. Logic: unul dormea sus, unul jos. Ăla de sus zicea “Bă, ăsta parcă nu asculta așa ceva…” Ăla de jos zicea “Nici nu știam că colegul e rocker…” și tot așa.

Si-au ținut-o așa cu muzică toată noaptea. Ei au adormit până la urmă, că totuși muzica nu era rea. A doua zi dimineața, la prima trezire:

Simt în trup pletoșii daci, comați

Firea mea e saltul omenesc.

Nu contează cât de lung am părul.

Important e cât si cum gândesc.

pasărea colibri – vinovații fără vină

Ăla de sus n-a mai rezistat și s-a luat de cel de jos “Dă-o bă în mă-sa, toată noaptea ai ținut-o langa cu muzica asta. Ce ai?” De jos se aude “Păi nu se aude mă de la tine?” Și să vezi ce au început să caute de unde vine muzica asta. Când au găsit, m-au făcut cu ou și cu oțet.

Eu nu mă mai puteam opri din râs, nu îmi venea să cred că nu au căutat încă dinainte să vadă ce și cum. Subwooferul, bine că l-au oprit și nu l-au aruncat pe geam…