Cu toate că astăzi văd că meteorologii au cam nimerit-o cu vremea că pare un pic mai răcoare (să ne înțelegem, 34°C nu înseamnă răcoare, dar măcar nu mai arde soarele în halul ăla în care a ars în ultimele 2 săptămâni), o băutură rece pentru muncile depuse acum e binevenită și pe masă, și în burtă.
Mulți alegem să ne hidratăm cu apă, alții aleg să se simtă bine și beau și o bere, două, șapte. Eu sunt un pic mai tradiționalist și prefer să merg pe băuturi făcute în casă.
Nu vă zic cum intră acum un Limoncello făcut în casă, de la frigider, la 4°C. Alunecă pe Șoseaua Gâtului, nu alta. De un vin făcut în casă nu mai zic, curcubeu pe cerul gurii.
Așa că m-am hotărât să încerc și varianta mai tradițională, clasică de altfel în cultura noastră românească, anume, vișinata de casă.
Știu și eu anumite rețete de lichioruri făcute în casă de bunicii mei, unele din ele au fost încercate și de mine: afinată, vișinată, caisată, cireșată, coacăzată (observați tiparul: totul se termină cu ată). Practic, toate fructele au fost amestecate cu țuică de prună și lăsate la macerat vreo 4 săptămâni.
Problema mea cu astfel de lichioruri este că au gust de țuică. Oricât ai lăsa la macerat și ai încerca să faci un lichior băubil, are gust de țuică. Știu că vin dintr-o zonă în care țuica predomină și suntem renumiți pentru ea, dar mie nu îmi place la gust.
Îmi place să simt gustul autentic de fruct în lichior și totuși să înțepe un pic la limbă. Unde mai pui și că ar trebui să fie o băutură în special pentru doamne, ușor de băut, nu foarte tare și cu un gust dulceag. Dă-le țuică să le vezi activate bine.
Am căutat în lung și-n lat o rețetă autentică, cum se face un lichior ca la carte și am găsit numai variante de alcool etilic adăugat în vișinile fermentate, cu o tărie de minim 40°. Din nou, e prea tare pentru doamne (există și excepții, dar vorbesc în general).
Acela a fost momentul în care mi-am adus aminte de un fost coleg ce mi-a adus la degustat niște vișinată făcută de el pe principiul ăsta, lichior. Doamne, ce gust bun avea, nu îmi venea să cred ce bunătate i-a ieșit! Iar secretul pe care mi l-a vândut a fost că a amestecat-o cu vodka.
Stați și gândiți-vă: vodka nu miroase dacă o bei, nu are gust, e alcool pur dar nu așa de dur. Poate fi obținut și la tărie de 40°, și la 60°. Deci e o alternativă foarte bună pentru acest lichior.
Ei bine, aveți nevoie de următoarele pentru un lichior reușit:
- Vișine. Normal, vorbim de vișinată.
- Zahăr.
- Un borcan mare, de 4.5L, cu capac.
- Tifon și un elastic.
- Vodka. Luați ceva care să fie un pic mai calitativ, să nu aveți surprize.
Eu am făcut în 2 tranșe vișinata pentru că am cules 2 rânduri de vișine: unele au fost văratice, mari, cu siguranță sunt un alt soi față de cele obișnuite de curte, iar cea de-a 2-a tranșă a fost cu vișine obișnuite, găsite în curte.
Metoda prin care se face vișinata e următoarea:
- Vișinile trebuie să fie curate și fără codițe. Lăsați sâmburii pentru că dau gust acestui lichior, un gust de migdală.
- Primul strat din borcan se face de vișine, să zic pe înălțimea de 4 cm. Un strat uniform așezat la bază.
- Peste acesta se adaugă zahăr până ce vișinile nu se mai văd.
- Se face strat peste strat până se termină vișinile.
- Mare atenție ca ultimul strat să fie obligatoriu de zahăr! Altfel nu se poate porni fermentarea acestora.
Apoi capacul se acoperă cu niște tifon (poate fi confecționat și dintr-o bucată de perdea) cu un elastic pus pe gâtul borcanului. Nu puneți capacul de metal peste borcan pentru că apare fermentare poate sări capacul sau, mai grav, sparge borcanul de la presiunea obținută din degajarea de CO2.
Se lasă la fermentat între 10 și 14 zile într-un loc un pic mai călduros dar ferit de razele solare. Eu am preferat să las borcanul în bucătărie pentru a putea fermenta în voie. Iar după 3 zile începeți zilnic să amestecați vișinile cu zahărul până ce se vor dizolva cu o lingură de lemn.
După 14 zile, peste vișine se adaugă vodka (am avut de 40°), în proporție de 1:1. Dacă luăm în calcul și alcoolemia obținută în urma procesului de fermentare a vișinelor, ar trebui să avem un 28° tărie pentru acest lichior.
La momentul adăugării de vodkă peste vișine, fermentarea se oprește, drojdia moare, așa că acum poate fi pus capacul borcanului și puse bine timp de 4-8 săptămâni. Le-am băgat în cămară eu, să fie complet ascunse. de raze solare. Recomandat ar fi să gustați (nu să beți) săptămânal pentru a simți cum se schimbă gustul permanent, iar macerarea să fie pe o perioadă de 8 săptămâni.