Dragii mei, știți care este diferența dintre un mecanic și un inginer? Mecanicul încearcă să creeze și să închege ceea ce îi trece inginerului prin cap să facă, în timp ce inginerul se gândește cum să facă lucrurile cât mai ieftin…
V-am zis eu că m-am apucat de schimbat bieletele antiruliu datorită uzurii provenite de la drumul ăla de țară și am și rezolvat parțial problema. Zic parțial pentru că deși bieletele erau duse, mai aveam două bătăi distincte din care una am bănuit-o a fi bucșile de la bara antiruliu.
V-am povestit cu importanța pieselor de origine pe la începuturile blogului, moment în care am descoperit că piesele aftermarket nu sunt făcute tocmai conform indicațiilor producătorului. Ceea ce nu am povestit eu atunci a fost ușurința schimbării acestora pentru că cu prelungitoare ce aveau în total cam un metru lungime puteam desface șuruburile din picioare fără probleme, pe deasupra motorului. Și tot pe acolo scoteam și bucșile.
Așa că în mintea mea a fost ideea „ce mare lucru să fac asta?” Mai luasem și bielete antiruliu plus bucși antiruliu pentru puntea spate și am început de acolo cu schimbatul. Totul a mers relativ ca uns, într-o oră am rezolvat problemele pe spate.
Și a venit rândul punții față…
A fost deja ceva suspect când în manualul de service al mașinii îmi dădea cuplu de strângere al șuruburilor de 175 Nm. Pentru cei ce nu înțelegeți, la un prelungitor de un metru trebuia să împing cu 17.5 Kg. Practic puteam strânge și desface doar cu o țeavă de minim un metru băgată pe cheie.
Dar nu am băgat de seamă. Am zis că ce o fi o fi, cât de grav să fie, în fond și la urma urmei desfac pe sus, pun prelungitor, mă proptesc cu picioarele în ceva și-mi pun toată forța la bătaie. Am săltat capota și surpriză! Nu se vedeau bucșile antiruliu.
Dăi, învârte-te pe lângă mașină, bagă-te pe sub ea să vezi unde sunt bucșile, cum ajungi la ele. Și am văzut… Am văzut tot ce înseamnă vârful ingineriei, topul economiilor și maximul de inspirație pe care l-ar putea avea un inginer beat…
Voi înțelegeți ce zic eu aici? Ca să poți desface acele bucși, nu poți decât cu mașina la sol sau cu toată puntea față, împreună cu cadrul de susținere al motorului, date jos și lucrat la ele. Ce să mai, am înjurat fără să mă repet o jumătate de oră, luam certificarea de taximetrist fără eforturi mari.
Nu mai zic că mecanicul din mine certa inginerul din mine pentru că puteau da toată brida, alături de piulițe și bucșă cu 40 de mm mai spre interiorul mașinii și nu riscai să-ți cadă brațul când schimbi o amărâtă de bucșă…
Dar nu, au făcut inginerii economie la patru piulițe (că sunt două pe fiecare parte). La 300,000 de mașini aproximativ construite, au economisit vreo 50,000 €. Dacă stai bine să te gândești, e o sumă măricică. Îți iei o garsonieră în București de banii ăștia…
Lăsați un comentariu