Sper doar că n-am făcut-o lată pentru că am tuns via înainte de a veni zăpada mieilor de săptămâna asta. Oricum, vreau să clarific câteva aspecte cu privire la tunsul viei în articolul ăsta, cu poze cât mai coerente și ușor de înțeles.

Înainte de toate, via trebuie tunsă, dar ea trebuie și întinerită în fiecare an. Anul trecut am tuns timid via, doar că cea de pe boltă am fost nevoit să o întineresc și să o leg din nou. Randamentul și rezultatele au fost de necontenit, strugurii au fost mulți, buni și mari pentru că a fost întinerită.

Așa că anul ăsta am fost un om care a intrat în vie fără milă. FĂRĂ MILĂ! Am tuns la ras tot ce a fost de tuns și trag speranțe mari (repet, dacă nu m-a dat de băcănie frigul de la începutul săptămânii) că voi avea un rod cum n-am avut până acum, bazându-mă pe experiența din toamnă.

Să începem cu începutul: totul pleacă de la metoda de legare a viei. Ținând cont că vreau să fie totuși aerisită, dar din pământ pleacă în formă de joardă dispusă cam la 80 de centimetri una de alta, va trebui să merg pe tip de joardă pe înălțime la legat. Așa se și tunde pentru a permite legarea pe joardă.

În poza de sus ai de ales între două joarde prezente pe cea principală, iar alegerea este făcută în funcție de vârsta joardei. Numărul de noduri plecate de jos arată asta: cea din stânga are 2 ani, iar cea din dreapta are un an. Păstrăm două ochiuri la cea de un an, iar cea de doi cade cu totul.

Dacă măriți imaginea, vedeți că joarda principală a avut o bifurcație unde este cercul de jos și trebuie să alegem una din ele. Pe același principiu ca mai sus, numărăm nodurile și dăm jos tot ce e vechi, rămânând cea mai nouă. Chiar dacă sunteți tentați să țineți joarda mai viguroasă, cea mai tânără va face rod bun. Din numărătoare mi-a rezultat că cea din stânga este mai bună și rămâne, iar cealaltă dispare complet.

Ceea ce e cu albastru rămâne, dar exemplu cel mai bun este în partea de sus, unde sunt plecate 3 noduri din același punct, din care două par de aceeași vârstă. Am ales să păstrez pe cea mai subțire și să renunț la celelalte două complet. Iar tunsul l-am făcut la două ochiuri de la nod, după cum se vede ce am mâzgălit.

Tot ce e cu roșu cade: joarde vechi, joarde bătrâne, lăstari lacomi și parte de joardă neproductivă. Astfel vigoarea, seva și hormonii de creștere ai viei vor rămâne în partea productivă a acesteia, iar la toamnă vom avea struguri mari, frumoși și dulci.

Nu vă lăsați păcăliți de faptul că doar soiurile nobile pot face struguri mari. Am cules anul trecut, de pe boltă, struguri din soiul tradițional românesc (Căpșunica) de 1 Kg. Se poate, dar influența cea mai mare este în tuns și hidratare.

Recunosc când fac greșeli, nu mi-e rușine și am făcut articolul ăsta cu revenire pentru a înțelege mai bine ce am făcut diferit față de anul trecut. Astfel știți și voi ce trebuie făcut mai departe din prima și cântăriți opțiunile înainte.