Nu știu dacă am mai zis, dar cățelușa aia a mea de o luasem în iarnă face bine, a crescut ca o nesimțită și face numai prostii că încă e mică. Prostii la modul: ne cară papucii prin curte, aduce toate gunoaiele.

Și în toată colecția asta de gunoaie, ne-am trezit în „curtea școlii” cu un cap de țap. Prefer să cred că nu a fost cina lor (mai am un câine, practic la țară sunt cu 2 câini, 2 pisici, vreo 14 gușteri, 3 șerpi, șoareci n-am că se hrănesc pisicile, o bufniță, 2 urși, 3 lupi, chestii d-ăstea de le ți pe lângă casă oricând), ci doar că l-a găsit în pădure.

Cert e că l-a adus știrb de toți dinții, doar că avea coarnele intacte. Și m-a străfulgerat ideea:

Stai așa, să vezi ce panoplie îmi fac de moare lumea!

Și așa am făcut. Mi-a trebuit să zic vreo 2 ore să o fac. Ore în care am întreținut și un foc în casă, am și mâncat ceva, adică nu de forjă extraordinară.

Pentru început, am avut o altă panoplie mică, în care era un cap de pui de căprioară (cred) cumpărat din târg, căreia i-am făcut o copie fidelă a profilului, dar mărit. Am făcut eu câteva schițe până ce am reușit să o măresc cum trebuie:

Iar pentru voi, pentru că de-a lungul timpului ăstuia în care am tot postat pe aici, nu am dat decât indicații, vreau să vă las link cu piesa scară 1:1 direct pentru a o descărca și a vă putea folosi de ea:

Și de aici, ca și voi, am pornit pe calea logică în care am apucat să scot această coală A4 la imprimantă, să fac un pic de origami și decupare și să o transcriu pe un lemn:

Am folosit un lemn care era prin curte, un lemn de brad dar care nu e chiar de brad. Cum să vă explic eu, am găsit ceva de brad așa de dens, încât nu mi-a venit să cred cât de greu era. Destul de intuitiv, am trasat, tăiat cu un fierăstrău pendular cu o pânză care să nu zdrelească materialul și apoi am pus la treabă șlefuitorul:

Acolo sunt marcate găurile de prindere pentru coarne. După o șlefuire grosieră cu P80, în care am luat stratul acela de lemn îmbătrânit, am pus mâna pe freza manuală de la ParkSide și am făcut acel canal pe laterală.

Pe spate am apelat la un truc învățat de la alte profile, anume: am dat găuri una lângă alta în lemn, după care am pus o capsă cât să stea pe post de sprijin al cuiului / diblului prins în perete. Așa se asigură că nu stă nici îndepărtată de perete, și prinderea e sigură.

Cu șlefuitul m-am dus până la P180. Adică P80 –> P120 –> P180. E suficient pentru lemn, iar suprafața este foarte netedă la P180. Gândiți-vă că pentru un element auto de plastic am mers doar pe P240.

Un alt truc învățat a fost să ard un pic lemnul. Nu mult, cu un mic arzător de mână am mângâiat lemnul cât să oxidez fibra. Iar asta a ieșit foarte mult în evidență în momentul în care am aplicat baițul de nuc peste, i-a oferit textura care se vede, iar coarnele ălea ieșite în relief fac toți banii.

A, era să uit: coarnele trebuie să le dezinfectați. Asta pentru siguranța voastră și a celor din jur. Eu le-am spălat temeinic cu apă și săpun, nu de alta dar nu voiam vreo boală a lui Calache sau mai știu eu ce pe mine.

Acum, aștept să văd ce îmi mai aduce cățelușa că în stadiul ăsta o trimit la vânătoare cât nu sunt la țară…