Când am făcut școala de șoferi am fost învățat să conduc preventiv și să am o anticipare a traficului într-un stil preventiv. Dar acum 15 ani, când mi-am luat eu permisul, conduita preventivă era cumva un subiect taboo. Chiar și în zilele noastre oamenii sunt un pic contra acestei conduite preventive.
Cazul 1:
Ieri a trebuit să ies dintr-o intersecție din sectorul patru destul de aglomerată. Acolo stai cumva la mila celorlalți pentru că prioritatea o au ei și circulă destul de mulți, așa că am stat și eu la mila lor să ies în principală când din stânga mea veneau pe două benzi puhoi de mașini.
Un participant la trafic (motociclist și fac mențiunea asta pentru că vedem numai punctele rele ale lor) a văzut banda doi liberă și mi-a făcut semn să ies, el fiind pe banda unu. În spatele lui mai erau două mașini la o distanță oarecare, semn că a gândit-o cumva să fie bine tuturor.
Ce n-a anticipat el e că una din mașini s-a băgat pe banda doi de ciudă că se oprește lumea și a venit cu viteză spre mine. Am văzut intenția șoferiței și nu m-am dus. Ea a venit până aproape de mine, s-a oprit, eu am crezut că s-a oprit să mă lase și ea, dar de fapt se oprise să mă mustre. Datorită presupunerii mele am început să mă bag, iar ea a dat să plece să mă lovească și mă tot certa.
Eu nu am zis nimic, eram pe prioritatea ei. M-am băgat totuși că se blocase intersecția, dar personal consider că dacă anticipa un pic mișcarea primului participant, nu se mai ajungea la nervi, probabilitatea unui accident etc.
„De ce a pus ăla frână?”
Asta era întrebarea ce trebuia să o pună.
Cazul 2:
Mai departe în trafic, cineva a pus o frână bruscă pentru că i-a sărit un câine în față. Eu fiind în spatele lui, am pus și eu frână brusc, doar că mi-am format un instinct să mă uit în oglinda retrovizoare să văd dacă în spatele meu se pune frână.
Tot în cadrul aceluiași instinct este frâna bruscă după care dau drumul un pic la frână și las totuși mașina să curgă până la cel din față, în cazul în care cel din spatele meu a reacționat cu întârziere. Nu judec motivul și legea spune clar că pupatu-n fund se plătește-n trafic, dar eu prefer să fiu preventiv și cu cel din spatele lui. Poate are în mașină un copil neliniștit încât să-l facă să-și ia privirea de la drum pentru o secundă. Dacă pot salva ceva, o fac.
Toate astea au la bază o altă învățătură din cadrul școlii de șoferi și baza conduitei preventive: distanța de siguranță. Dacă aș fi avut doi metri de cel din fața mea, nu aș mai fi putut face eu toate manevrele de mai sus, dar când ai zece metri, altfel te descurci. Iar zece metri sună mult, dar nu sunt pentru că o mașină are o lungime de patru metri. Practic sunt două mașini distanță lăsate până la cel din fața ta.
Viteză = Distanță / timp. O distanță mărită crește timpul la o viteză relativ constantă.
Cazul 3:
În momentul în care sunt în trafic, sunt cazuri în care mai trec fără să las pietoni să traverseze dacă au intenție dar sunt la un metru de trecerea de pietoni. Îi vezi că vor să traverseze, dar până vin de lângă bloc până la trecere te-ai dus. N-o fac niciodată atunci când plouă pentru că eu am umbrelă deasupra capului. Ei nu, ei merg prin ploaie, uneori prin nămoalele orașului și îi lași să se apropie și să traverseze. Toată lumea e fericită.
Acum vreau să vă văd pe voi cum gândiți și cum faceți în trafic. Vă gândiți și la ceilalți sau dacă sunteți în grabă, uitați de tot și toate?
(sursă foto: Freepik)
Lăsați un comentariu