Toată viața mea am fost înconjurat de disciplină și simultan, toată viața mea am încercat să fiu un liber întreprinzător. Să vă explic oleacă.

De mic copil, de când am crescut, am fost învățat în casă un set de reguli ce trebuie respectate. Cu unele am plecat în viață și mai departe, unele mi se par absurde. Spre exemplu, înainte exista bătutul de covoare pe bară, acum s-au inventat spălătoriile ăstea de covoare șmechere. Mă scuzați că nu îmi place bătaia pe care o iau cu covorul, dar prefer să îl spăl.

Setul ăsta de reguli impus de mic cumva ne-a învățat ce înseamnă responsabilitatea. Și ca orice copil existent pe lume, am fost curios toată viața. Cum apărea noua regulă în viața mea, cum eram tentat să văd ce se întâmplă dacă o încalc.

Bineînțeles că de cele mai multe ori, dacă făceam o prostie, eram pedepsit. Și tot așa poate eram și “ciufuit” să îmi meargă bine în viață (personal, preferam 2 palme decât pedeapsa…)

Ei bine, după ce am mai crescut și am dat de facultate, în special, m-am simțit liber. M-am simțit gata să încalc regulile. Și ce regulă am încălcat eu prima și prima dată?

Hrana.

Am început să mă hrănesc prost spre execrabil. De fapt, verbul “a hrăni” aici e folosit prost, mâncam dar nu mă hrăneam. Și ce tânăr eram și ce bătrân încep să ajung, astfel încât în viața asta trebuie să fiu atent la ce bag în gură.

Între anul 2 și 3 de facultate, în vacanța aia de vară, am găsit un job super calumea: am lucrat ca IT-ist la un lanț de fast-food. Și aveam în grijă tot Bucureștiul, alături de alte 2-3 orașe, împreună cu șeful de acolo.

Bănuiesc că înțelegeți ce înseamnă lanț de fast-food:

• Acces permament la mâncare, pe de-a rândul. Sănătoasă? Nicidecum. Bună la gust? Ohoho! Unde mai puneai și faptul că cine lucra la ei aveau reducere la mâncare la 50%.
• Acces la bucătari. Una e să te duci neica nimeni și să ceri o porție de paste (de care or fi, că nu tipul e important aici) la casă și să ți se livreze 400 de grame din 450 cât sunt pe meniu, alta e să te duci tu, ăla de ține calculatoarele în priză și să zici “Fă-mi și mie te rog, CA PENTRU MINE, o porție de paste”. Că făcea porția aia de nu te înțelegeai cu ea, mâncau 3 persoane din ea.

Ei bine, datorită accesului și libertății de mai sus, într-o singură vară am fost capabil să pun pe mine 20 de kilograme. Am intrat în iunie cu 78 de kg și am ieșit cu 98.3 în septembrie. Ce să mai. Iar ascensiunea mea nu s-a oprit aici, dragilor.

Vârful meu a fost la 111.2 Kg (adică nu mă joc).

De ce zic că disciplina e cheia?

Am avut multe momente în care am zis că vreau să slăbesc. Practic, țineam o dietă în care știam că trebuie să fiu în deficit caloric cât să slăbesc. Problema e că aveam un țel pus prost: când atingeam greutatea dorită, gata! Am suferit până acum și de aici dăm înainte.

La momentul actual, scopul meu e să trăiesc mai sănătos. La propriu. Și n-o să fiu ipocrit să zic că mănânc numai curcuma, goji și altele de genul. Nu tată, am și acum în sertar acasă o ciocolată, am și alcool în casă.

Disciplina intervine atunci când știi că dacă mănânci toată ciocolata, e posibil să te faci cât muntele. Pofta (că vorbim de poftă doar, de mâncat putem mânca și doar mâncare ce ține de foame. Ca exemplu, de foame poți mânca și măr, nu ciocolată) o satisfaci și cu doar o tabletă.

Disciplina intervine când zi de zi știi că ai un țel și te ții de el. Vedem marii campioni care ar putea să fie campioni o singură dată (exemplul clar aici îl avem în Formula 1, pe James Hunt, care a fost campion să demonstreze că poate și adio, atât). Ei sunt campioni azi, luna asta, anul ăsta, dar ei vor fi și la anul și poate și peste nu știu câți ani.

Oameni grei precum Arnold (Schwarzenegger, dacă e necesară clarificarea), Ronnie Coleman, David Beckham, Cristiano Ronaldo, inclusiv Simona Halep (căreia i s-a copt treaba cu doping-ul) au în sânge disciplina. Știu că doar cu muncă perseverezi, așa că și-au impus să facă asta.

Așadar, dacă vreți o schimbare în viața voastră, atunci fie ca asta să fie singura: fiți mai disciplinați. Nu zic că nu sunteți, zic să fiți și mai mult decât sunteți acum. Restul vin singure.