Fii Util!

Așa cum am zis și ieri, bănuiesc că am făcut Paștele în familie marea majoritate dintre noi. Zic marea majoritate pentru că știu oameni care ai alte stiluri de a face aceste sărbători: prin călătorie, poate la mare sau alte exemple.

Dar cei mai mulți facem pregătiri sănătoase de Paște și apoi avem mult de „consumat”: cantități industriale de mâncare ce trebuiesc mâncate pentru că altfel nu am face nimic. Putem enumera câteva din mâncărurile principale ale sărbătorilor Pascale: drob, ciorbă (de burtă ȘI de miel), fripturi, pască, chec, cozonac, sarmale (sunt top când vine vorba de Paște), aperitive, salata de boeuf și altele. Da, și altele…

Cu toate astea, nici una din cele menționate mai sus nu poate rivaliza cu un grătar făcut ca la carte. Un grătar care sfârâie de latră și câinii pe stradă de foame, în mijlocul grădinii, pe soare și căldura de acum.

Eu, în schimb, Paștele ăsta am așteptat un singur fel de carne foarte nerăbdător: Pastrama de oaie. Nu am cum să mă abțin la pastramă când știu că dacă e făcută cum trebuie pe grătar, are un gust cum nu a mai fost pomenit. Stăteam și păzeam grătarul cu cronometrul pornit.

Iar pastrama pot să o mănânc până ajung pe supraplin și tot mai bag 2-3 bucățele. Renunț și la o serie de dulciuri pentru pastramă dacă e necesar, dar nu la carnea de oaie.

O pastramă are nevoie de două condiții pentru a fi delicatesă:

• Calitatea ei de la producător. Aici trebuie să dau Cezarului ce e al Cezarului: există în jud. Argeș un om care are niște afaceri sub numele de Lăzăroiu. Mulți îl știți după „Casa Lăzăroiu”, puțini după magazinul sătesc din drumul spre Brădet. Băi, oameni buni, cum o prepară și cum o tranșează, dar face o pastrama de-ți vine s-o mănânci crudă. Plus că e vidată, deci nici o șansă să se usuce în timp.
• Metoda de preparare și servire: pastrama de gătește perpelit: un minut pe fiecare parte de mai multe ori și se servește feliuțe, alături de mămăligă caldă. Atunci caldă e cea mai bună.

Scriu articolul ăsta, sătul după ce am băgat patru bucăți mari, dar feliate sub formă de fâșii și tot bălesc. Imaginați-vă doar atât: am niște prieteni care nu se apropie de oaie în general, dar acum doi ani au fost curioși să guste pastramă. Acum se duc singuri să cumpere și parcă numai așa ceva ar mânca. Atât de multă dependență creează.