Dacă cineva mă întreabă care e anotimpul meu preferat, nu voi ezita niciodată să zic că este toamna.

Personal, după o arșiță de vară, toamna e binevenită oricând. Se lasă răcoarea instant, seara este plăcută, nu mai ți-e cumva să ieși din casă de frica căldurii. Bine, că dacă iau în calcul ce am postat ieri, totuși toamna asta a fost destul de călduroasă. Adică se ține bine cu ale ei 25 de grade…

Dar cel puțin la țară, când dau de toamnă, sunt în al nouălea cer… Uitați-vă și voi ce vedere este de pe terasă.

Practic, ador aici să stau și să îmi beau cafeaua. Culorile ei, ale toamnei, parcă sunt ceva de vis. Nu vă luați de fâneața de pe jos, săptămâna viitoare dispare.

Acum, în perioada asta a toamnei (totuși, săptămâna viitoare e noiembrie, la o adică renunțam la încălțările de vară ale mașinii), se mai instalează răcoarea, mai ales pe un relief mai înalt. Azi noapte spre exemplu au fost 6 grade. Ei bine, am început să mă folosesc de șemineu și de sobe. E un prilej extraordinar să stai la focul șemineului, o splendoare vă spun.

Ieri am dat o tură de pădure scurtă (adică m-am dus pe dealul din poza de mai sus) și cam așa se vedea drumul.

O frumusețe să auzi trosnetul frunzelor sub picioare, zici că eram iar copil.

Iar pădurea, Doamne, cât de colorată și magnifică poate să fie.

Nu știu despre voi, îmi pare rău că se duce vara. E frumoasă și căldura, mai ales că eu sunt și motociclist și, nah, iarna bag motorul la iernat (bine că dacă se ține cu temperaturi d-ăstea, nu renunț la el încă), dar priveliștea asta face toamna plăcută.