Deși toamna prevestește iarna și arată că totul poate fi schimbat, pentru mine este cel mai frumos anotimp al anului.

Foarte multe persoane (chiar și din cercul meu de prieteni) spun că toamna e urâtă pentru că reprezintă un amalgam de nostalgie și arată moartea naturii. I beg to differ.

Vedeți voi, natura nu moare. Natura se bagă la somn, în hibernare: frunzele își iau culoarea arămie, animalele își pregătesc somnul și cuiburile pentru peste iarnă, urmând o perioadă de liniște.

Bine, zic eu o perioadă de liniște, dar de la 1 Noiembrie or să urle toate magazinele cu Have a Holly Jolly Christmas de turbez până pe 25 Decembrie. Și așa am făcut un pact cu mine însumi pentru anul ăsta: să nu mai ascult colinde până în ultima săptămână a anului. Și sunt un om al colindelor, îmi plac de nu mai pot în perioada potrivită.

Revenind la toamnă, chiar și noi oamenii ne pregătim pentru la iarnă. Cei de la bloc pregătesc calorileferele și centralele pentru iarnă, scot hainele și așternuturile de iarnă (ce, să nu îmi spuneți că la București la +40°C vă înveleați cu plapuma?) și ce mai facem noi la bloc.

La țară, treaba e un pic mai migăloasă: ai de făcut dulcețuri, compoturi, zacuscă, te pregătești pentru a înghesui porcul la congelator sau la garniță, ai de făcut vinul (în zona noastră și țuica de prună), trebuie să aduci lemne în curte, să le spargi, stivuiești, ordonezi. Coșurile de sobe au nevoie de curățare. Logistica la țară este un pic mai complicată.

Dar cu toate astea, toamna aduce cu ea numai lucruri frumoase. Ieri, fiind zi de sărbătoare (Sfântul Dumitru, și azi e, dar ăsta de azi e al Bucureștiului) am zis să dăm o tură pe munte. Ce culori am putut vedea… Niciodată nu mi-a fost dat de când trăiesc pe pământul ăsta să văd toamna la puterea asta și la frumusețea asta.

De altfel, poza principală e pusă de la mănăstirea Stânișoara, înconjurată fiind de munți și de frumusețea toamnei.