“Bine mă, dar să dai glet trebuie să ai mână! Nu dai tu glet așa că te crezi vreun șmecher!” am auzit recent.
Și așa este, ca să poți da glet, trebuie un pic de experiență în spate. Și cum am menționat, eu am avut și un meseriaș lângă mine, nu am dat eu gletul de capul meu.
Plus de asta, pentru glet, am avut niște experiență de la fosta mașină pe care am tot chituit-o, șmirgheluit-o și vopsit-o prin fața blocului, așa că aveam idee cam cum trebuia să iasă suprafața finisată.
Dar, pentru că există și un dar, meseriașul mi-a recomandat ca în camerele care nu denotă multă importanță, cum ar fi: cămara, holul și, aparent, și sobele + șemineul să le dăm cu Tinci.
Ce este Tinciul?
Tinciul sau “tencuiala fină” este o formă de mortar uscat, obținut din nisip fin si pietris pentru constructii, care folosește cimentul pe post de liant.
În general, se aplică după grunduire, ajutând semnificativ la obținerea unor finisaje aproape perfecte.
Preluat de la BricoDepot.
Așadar, pe limbaj mai ușor de înțeles, tinciul e ca un calciu foarte fin ce se dă pe pereți. Foarte fin, adică el iese la final cam așa:
Evident, aplicarea lui este mai ușoară. Mult mai ușoară de fapt datorită suprafeței ce nu implică finisaj așa de strict. Să le luăm pe rând:
- În primul și în primul rând, există tinci de exterior și tinci de interior. În timp ce tinciul de exterior este mult mai abraziv, iar liantul este gândit să fie rezistent la intemperii, tinciul de interior este mult mai fin. Motiv pentru care recomand să alegeți funcție de ce vă trebuie.
Fac prima observație pe care am văzut-o pe internet, spre exemplu la Dedeman: în titlul de vânzare scrie “Mortar tinci pentru tencuieli si reparatii, Adeplast, gri, interior / exterior, 25 kg” iar pe sac dacă te uiți, chiar și în poza de prezentare, scrie doar “Interior”. Apropo de verificatul etichetelor…
- În prepararea lui, nu trebuie adăugat nimic în afara apei. Are toți lianții necesari. Apa se aplică până ce iese ca o pastă.
- Pentru aplicare, se folosește o simplă gletieră lisă. Aplicarea se face în strat grosier, 2 – 5 mm, ceea ce face tehnica de aplicare ușoară.
- Se lasă la uscat cca. 2 ore, după care se drișcuie. Drișcuirea se face, cum foarte bine bănuiți, cu o drișcă dedicată pentru tencuieli. Se trece efectiv în mișcări circulare pe suprafața aplicată pentru a scoate o suprafață uniformă, dar totuși poroasă.
După 24 de ore la uscat, poate fi dat cu lavabilă fără probleme.
Observații din experiența acumulată:
- Purtați mască. În compoziția lianților lui, cred că are și var sau ceva înțepător la nas, am stat și am lăcrimat o perioadă bună la preparare.
- Drișca se spală permanent, iar suprafața ce se drișcuie trebuie să fie udată în permanență. Eu am folosit o stropitoare de flori pentru asta.
- Cu toate că suprafața de drișcuit trebuie să fie udă mereu, nu puteți drișcui până ce nu “trage” un pic tinciul. Altfel plecați cu el pe drișcă. De asta se și recomandă a se sta 2 ore înainte de a drișcui. Ca să verificați, pur și simplu palpați cu degetele și verificați dacă s-a întărit câtuși de cât. Funcție de temperatură sau de umiditatea din aer, se poate usca într-o oră sau 4.
- Am ales tinci cât mai fin. Cel de mai sus, Weber BM15-W. Și am ales pe categoria “zgârcenie”: am calculat suprafața în m², m-am uitat pe sac și am împărțit să aflu necesarul de saci. Am adăugat 10% (practic, un sac în plus) și am plecat la cumpărături. N-am nimerit să ajung la Dedeman de unde am luat un alt Tinci, diferit. Nu mai știu acum să vă zic exact ce, cert e că diferea ca rețetă și nu am putut să îl aplic pe perete. Nu recomand alt tinci în afară de Weber.
Vor fi la toate postările pe unde am recomandat ca tencuială tinciul actualizări cu pingback către această postare. Am repetat în nenumărate rânduri că vreau să aveți toate informațiile, inclusiv pe cele de “Așa Nu!”