O zic cu toată convingerea când zic că altfel trece timpul aici. Și când muncești, dar și când stai, timpul se scurge altfel.

Cu toate astea, nu stă în loc. Nici nu cred că am putea să îl facem să stea în loc.

În afară de asta, eu aici am o problemă cu somnul. Mă rog, problemă, e bine că o am sincer. Dar problema asta benefică aș fi vrut să o am și la București.

Eu cu somnul, în general, dorm puțin. Adânc, somnul meu e cumva de nederanjat (de cele mai multe ori adorm și în niște poziții care sunt de neînțeles), dar scurt. Nu pot să adorm până pe la 11 (deși mă forțez câteodată că altfel nu cred că aș dormi noaptea) și la 5 sunt în picioare.

Aici, chiar aseară la ora 22:30 am început să casc de nu mă mai opream. Și chiar îmi doream să stau un pic treaz că aveam laptopul pornit în față.

Dar la 23:00 am cedat, am ajuns direct în pat și m-am trezit azi la ora 8:30. Am dormit bumpăn, fără să simt ceva în jurul meu și o pățesc de fiecare dată când sunt aici.

Una din explicații ar fi că sunt muncit calumea la țară față de București. Dar am zile când la capitală am o oră jumătate de bicicletă, sala și vreo 15.000 de pași, nu cred că sunt nemuncit. Ba din contră.

Cu toate astea, trece timpul altfel pe aici, mai ales atunci când dorm. Și ziua, când stau în liniște, e același lucru.