Vedeți voi, partea cea mai nasoală cu vița de vie e că trebuie să stai de ea mereu. Partea cea mai frumoasă e când îți place să faci asta, că la un moment dat a venit soția și a zis că îmi aduce un cort, la cât de mult stau eu în vie.
Dar pe lângă faptul că trebuie să stai mereu de ea, trebuie să știi anumite tehnici pe care eu unul nu le-am găsit să le învăț de la cineva. Mulți poate veți spune:
Există literatură de profil de unde putem să învățăm, mai ales despre vie.
Ceea ce e foarte adevărat. Am răsfoit cărți, problema se pune astfel: teoria-i una, practica e alta. Nu prea se pupă ceea ce scriu toți autorii așa frumos în cărți cu munca-n plantație.
Astăzi vreau să vă vorbesc despre un subiect extraordinar de taboo pentru multă lume, anume: legatul viței de vie pentru a doua oară, în verde.
Atunci când ieșim din iarnă, vița de vie este legată și ajunge să arate așa:
Ei bine, ea începe să crească și de acolo va arăta cam așa:
O dezvoltare extraordinară, ce să mai, nici în ruptul capului nu ne-am fi gândit că via își ia așa aplomb! Treaba e că ea nu crește cum ar trebui să crească un copac: doar în sus și rar în laterale ci ea dă să se prindă de ce îi stă în cale, de cele mai multe ori, de alte liane sau de iarba înaltă.
Situațiile de genul se aplică în special când via e urcată pe șpalieri. Pe boltă nu prea se aplică treaba asta pentru că ea e deja urcată și sprijinită, via are putere să ducă joarda în sus. Dar cu toate astea, pe înălțimea boltei tot va trebui să o așezați ca la carte și să o legați pentru că se întâmplă fix ce se întâmplă și pe șpalier.
Legatul vă mai ajută la ceva: nu va favoriza mana, nu va lăsa diverse insecte să își facă acolo cuiburi și să mănânce via și în cazul în care o veți și stropi, veți avea acces facil și va fi stropită uniform.
Iar pentru mine, activitatea asta de legat via e meticuloasă, dar a fost așa de plăcut să o fac.