Hai că săptămâna asta m-am luat cu treabă și ieri m-a sărit ordinea la postat. Dar acum vă scriu live, mai ceva ca reporterii TV.
Sâmbătă am avut tragere grea cu gardul. Mă rog, nu dificilă ca muncă pentru că nu era ceva ieșit din comun, dar ce ia ceva timp și necesită răbdare maximă.
După ce am trecut cu pași repezi peste etapa de turnare a stâlpilor și a centurii, am pus la bătaie un plan pentru prinderea laților ce țin ulucile. Pentru asta, am avut nevoie pe stâlpi de niște urechi de prindere.
O paranteză: Un gard trainic are la bază stâlpi de metal și fundație de beton. Pentru cei ce vor să meargă pe varianta de gard din plasă bordurată, sunt stâlpi dedicați. Dacă cumva ați cumpărat stâlpi de metal pe care pot fi montate ulucuțe de lemn, lăsați un link să mă inspir și eu.
Între timp, eu mi-am confecționat din platband de 40×3 prinderile de lați. Lungimea și poziția găurilor de prindere nu sunt exacte pentru că le-am debitat pe poziție și vă recomand și vouă să mergeți pe același principiu.
Sudura acestora se va face tot pe poziție. Imaginați-vă că eu am casa într-un vârf de deal și drumul e în pantă. Dacă aș fi pus platbenzile dinainte, nu aș fi putut copia drumul, centura inferioară și s-ar fi văzut urât.
Lații din stejar au fost apoi prinși cu șuruburi de M8 tolerante și strânși bine pe poziție. Ulucile le-am luat mai lungi decât ce aveam eu montat deja și am tăiat la poziție, după ce mi-am făcut o măsură exactă.
Ulucile de obicei sunt bătute cu cuie și ciocan, doar că eu am două mâini stângi și nu știu să bat cuie (meșterul lui Pește, știu). Așa că am filetat negrese în fiecare ulucă și m-am asigurat că rămân prinse.
Fac aici o mențiune: la aproximativ zece uluci, mai verificați cu nivela dacă aveți nivel drept. Nu am zis că primele două uluci, pe care am pus și sfoara, sunt date în boloboc pentru că e intuitiv, dar am avut surpriza ca pe parcurs să ies din nivel și să fie nevoie să îndrept. Dacă pățiți la fel, îndreptați din trei uluci, nu dintr-una, pentru un aspect vizual plăcut.
O vopsea finală și cam atât a fost cu gardul. Eu am mers pe ulei ars, obținut de la schimburile de ulei ale mașinii deoarece conservă cel mai bine din experiența mea. Se absoarbe foarte bine în lemn și nu este un lac de suprafață doar.
Lăsați un comentariu