Fii Util!

Eu în concediul ăsta pe care l-am avut de Rusalii, ca voi toți de altfel, nu am fost plecat nicăieri. M-am dus la țară pentru că m-a tâmpit ploaia de cap timp de trei săptămâni. Iarba mea era de doi metri înălțime (când a fost un metru, m-am mirat. Naiv sunt câteodată…) Nu mă mai vedeam în ea, iar cei ce mă cunosc știu că nu sunt vreun om de statură mică…

Așa că înarmat cu răbdare, cositori (pentru că am mai achiziționat una în curte), benzină și ulei de amestec m-am apucat ușor ușor de dat iarba jos să o fac fân. Am făcut și anul trecut asta, iar pe iarnă am vândut-o unor oameni din sat pe o sumă destul de frumușică. Banii i-am reinvestit în curte când am achiziționat motosapa.

Capra este o construcție de lemn, rapidă, făcută sub formă triunghiulară ce permite accesul ușor al aerului pe sub ea, uscând fânul mult mai rapid. Prepeleacul este un băț cu crengi înfipt în pământ pe care se pune fânul. Nu ocupă spațiu, comparativ cu o capră, dar nici nu se usucă așa ușor fânul pe el.

Problema e că eu anul trecut când am făcut fân, m-am jucat în ogradă de-a cositul. Într-o zi am dat 6000 m², cu mențiunea că a doua zi nu am mai fost bun de nimic. Iar numărul de „capre” a fost mic, undeva la șase capre toate.

Anul ăsta? Băi băieți și fete, și-a făcut de cap iarba-n curte ceva de groază. Pe lângă înălțimea de necontenit a ei, a fost și foarte deasă. S-a cosit în patru zile, două de mine și două de unchiul meu, iar numărul de capre a crescut considerabil. Am folosit șapte prezente în curte și am mai confecționat încă cinci. Plus de asta, mai am nevoie de încă trei pentru o serie sâmbătă. Deci mă scuzați dacă sâmbătă n-oți vedea nimic scris pe plantație aici, dar lucrez pe plantație dincolo.

Nu mai zic de toate problemele de care m-am lovit:

• Una din cositori a cedat, am rămas cu demarorul în mână după încercări eșuate de a o porni la cald. Norocul meu a fost că am avut-o pe cea nouă.
• Benzina nu mi-a ajuns. Am mâncat 5L 7L, că mi-am adus aminte că am mai încropit de doi din canistre și tot mai am de muncă.
• Am făcut un cuțit de coasă acordeon în mușuroaiele de furnici și cârtițe.
• Geografia pământului mi-a donat o febră musculară la picioare de la ascensiunea maidanelor.
• Suplimentar, am dat de niște râia pământului sau cum naibii i-o zice plantei ăleia de mi se agăța de pantaloni, de cositoare, de disc, de fânul dat jos, de toate ălea-n urma mea. Vaide capul meu ce am pătimit cu ea… Promit o poză sâmbătă strict cu beleaua asta.

Cu tot ceea ce am scris mai sus, știți care e cea mai bună chestie? Faptul că m-am relaxat mental. Capul n-a mai avut timp să gândească prea mult dacă am mișcat corpul mult. Și nici nu vă imaginați ce bine e să ai o pauză d-asta publicitară de la gândit la foc continuu.

Acum aștept să se usuce și-l bag în podul fânăriei. Sau îl fac o claie mare de fân. Sau ambele, la cât de multă iarbă e, că gazonul de sub vie deja e bun de hrănit animale. A patra oară anul ăsta…