Trecerea din Albania în Muntenegru am făcut-o pe la Sigal Uniqa, o vamă cu tematică: Lavandă. Mi s-a părut un pic ciudat când am văzut atât mov, dar nu îmi displăcea. Trecerea la vamă a durat 5 minute și se trece cam cum se trecea în Uniunea Europeană înainte de Schengen: controlul e la acte și atât, coadă nu era.

Intrarea în Muntenegru a fost ca un trailer care prevestea un film extraordinar de prost. Am intrat pe un drum cu o singură bandă, cu gropi, ceva care mi s-a părut anapoda, mai ales că venisem de la albanezi pe drum întins, ca-n palmă. Albanezi despre care nu aveam o părere foarte bună, dar mi-au făcut una.

A fost așa preț de vreo 20 de km, iar pe distanța asta ne-am putut opri să mâncăm ceva, prilej cu care am putut face și niște poze la muntele negru al lui Muntenegru. După cei 20 de km, am intrat pe drumul lor național și am mers pe drum bun, fără să ne dăm seama până în provincia Budva.

Budva este o stațiune în continuă dezvoltare. Unde mergi, vezi cum răsar blocurile, hotelurile, practic vezi cum crește stațiunea. E un fel de dezvoltare ca la noi, la Eforie Nord, dar mult mai amplă. Și e aglomerat continuu.

Un lucru pot să îl remarc la Muntenegru: noi suntem în UE, alături de alte țări. Cu toate astea, Muntenegru are un ritm de dezvoltare pe care greu mi-e să îl înțeleg. Investesc la momentul actual în turism și au în construcție și autostradă să lege toată coasta țării. Nu va merge pe lângă coastă, ci pe partea cealaltă de munte, dar trag concluzia că noi ne dezvoltăm greu comparativ cu ei.

Ei bine, când ieși din provincia Budva și ajungi în Kotor, lucrurile se schimbă înspre foarte bine. Kotor este golful lor cel mai atractiv și deja este dezvoltat din punctul ăsta de vedere. Iar destinația a fost Dobrota.

Cazarea a fost pe malul mării, cu vedere înspre golf și mare. Stațiunea asta e una din cele mai subestimate locuri din toată lumea în opinia mea pentru că atunci când am ajuns, am oprit motorul, m-am dat jos din mașină și am avut impresia că am murit și am ajuns în Rai. Poza principală de altfel e făcută de pe malul mării ce intră între munți.

Nu pot descrie în cuvinte senzația de acolo. Oamenii sunt bogați, dar modești. Ai șanse să treci pe lângă oameni din Forbes acolo și să nu știi că sunt ei datorită modestiei. Gradul de liniște găsit acolo nu l-am găsit decât în munte (bine, dacă stau să mă gândesc, munte e și aici, doar că are și mare).

Cazarea în schimb nu a fost scumpă: 72 € pe noapte (70 € camera și 2×1 € taxa de turiști). Mâncarea, la fel, 25€ pentru două persoane ar trebui să fie suficient la restaurant. Oricând există varianta de market-uri care sunt din plin prezente acolo.

Orașul are și centrul vechi, situat în cetatea lor de lângă noul port, cu o arhitectură destul de bine îngrijită pe stil romanic. Locul ăsta e destul de aglomerat, mai ales în timpul zilei pentru că mai toate croazierele au ca destinație pe marea Adriatică Kotor-ul. Erau 3 vase mari acostate în port, oamenii vizitând zona, în special centrul vechi. Accesul în cetate se face contra aceleiași taxe de 1€ pe zi.

Există aceeași problemă, în schimb, ca în Albania cu telefonul: poate fi folosit doar pe Wifi sau offline. Există pentru 15€ cartelă valabilă 15 zile cu 800Mb de trafic dacă stați mai mult, dar roaming-ul nu funcționează. Atenție pentru cei cu abonamente la taxe, 1MB de internet este 8€.

Traficul este destul de greoi deoarece se desfășoară la momentul actual strict pe coasta mării, pe o singură bandă. Se circulă, lumea e civilizată, dar nu se merge cu viteza legală ci sub cu mult datorită aglomerației din stațiuni.