Băi fraților, ca de înainte de Anul Nou, iar mi-am adus aminte de o poveste de am trăit-o pe viu în timpul facultății de nu se încape.

În general, în timpul facultății, făceam multe plimbări. Aia e, preferam mersul pe jos de sărăcie cum s-ar zice.

Facultatea am făcut-o la Politehnica și am locuit în Regie, asta am mai zis pe aici. Pentru cei ce știu, Politehnica are campusul ăla mare unde puteai să faci o gălăgie de chestii, ieșeai la alergat, la plimbat, aveai ce face acolo.

De altfel, foarte mulți studenți ce stau în Regie au ca rută campusul să meargă la mall, la AFI Cotroceni. Dintr-o săptămână cred că minim 2 zile mergeam pe la mall. Nu cumpăram nimic, mă duceam să mă hlizesc la toate chestiile de erau pe acolo. Iar de cele mai multe ori mergeam cu soția.

Ei bine, într-o seară frumoasă cu căldură dar nu foarte mare, ne întorceam noi către Regie. În fața noastră aveam un grup de 3 băieți (fac mențiunea asta aici că așa arătau, ca 3 băieți. De când cu LGBTQA+ și alte litere din alfabet, nu știu ce erau, dar atunci știu că arătau a băieți) cu care ne intersectăm.

La un moment dat când trecem pe lângă ei, se întorc toți trei să admire de la spate priveliștea. Băi băieți, se înțelege, dar nah, în public parcă te mai abții.

Că te mai abții e una, dar ce a urmat m-a lăsat cu gura căscată. Unul din ei a fost atât de încântat de ce a văzut încât a făcut următoarea afirmație:

Mamă, ce c*r mișto are ĂLA!

La auzul acestor vorbe, soția s-a pus pe un râs isteric, în timp ce eu accelerasem de nu ne mai vedeam să mă întorc mai repede în Regie. Aveau bucurii și atentau la suflețelul meu nevinovat, ce să mai. Noroc că mă redresez repede în viață după traume…

(sursa foto: freepik.com)