Data trecută am vorbit la modul general despre sondele lambda (după cum am menționat, ele sunt niște senzori de oxigen) și ce probleme ar putea să apară. Ei bine, eu am avut parte de un episod un pic mai… aparte cu privire la sondele ăstea…

În primul rând, totul a pornit de la o eroare în bord. O eroare intitulată P0420, cu semnificația ei “Catalyst system efficiency below thershold”. Stiți voi senzația aia când mergi într-un ritm foarte normal pe autostradă, la o viteză aș putea spune de croazieră și te trezești cu dumnealui în bord?

Nu știu dacă o știți, dar oamenii care sunt împătimiți ai mecanicii simt așa, ca niște fluturi în stomac la prima dragoste. Numai că sunt lăcuste și înțeapă, nu e o senzație plăcută…

Anyway, ce am zis că fac și eu ca un om normal? Pun OBD-ul pe mașină (testerul OBD mă refer) și văd ce o doare? O dureau mai multe, așa-i. O durea și un EGR, o durea și un Debitmetru ce nu citea cum trebuie debitul de aer intrat în motor. Și o mai durea și catalizatorul.

Le-am luat pe rând: am curățat EGR-ul, mi-am montat alt senzor de debit, nou, pe același cod pe care îl aveam echipat (adică de la Denso) și am șters erorile. Am dat vina pe cele 2 pentru cea de la catalizator.

Toate bune și frumoase vreo 2000 de km, după care, HOP și becul de la Check Engine în bord. Bă, fir-ar… Din nou, OBD, verificare, acum aveam eroare pe sonda lambda după catalizator și vestitul P0420).

Am aplicat o soluție pe care am aplicat-o cu succes la o Dacia Logan cu motor de 1.0 SCe: am scos sonda lambda 2 mai în exterior cu o reducție montată pe catalizator:

Prima chestie pe care am sesizat-o a fost că mașina e mai fâșneață. Băi, dar nu era ceva ușor semnificativ. Vorba ceea, orice șofer își cunoaște propria mașină ca pe propriul copil, oricât de inapt ai fi ca șofer. Și iacă-tă, am simțit-o. Am simțit herghelia de cai cum iese din grajd și intră în motor. Am zis “fi atent că am reglat-o cum reglezi mâncarea din pâine”.

Și toată minunea a ținut 2 drumuri de București – Argeș, tur – retur. După asta, cel ce anunță apocalipsa în mașină, becul ăla nenorocit, s-a aprins iar. Acum îmi dăduse o eroare un pic mai ciudată: Sonda de oxigen 2 e prea leneșă.

Ei bine, am constatat că nu am făcut ce trebuie, așa că am apelat la calea inginerească și nu doar a mecanicilor: am început să urmăresc ambele sonde cu grafice în timp real ce verifică și afișează funcționarea sondelor:

Cum să vă explic eu, sonda lambda 2 (cea de după catalizator) trebuie să oscileze sus / jos pe grafic, nu să fie constantă. Dar nu asta m-a speriat, ci faptul că sonda lambda 1 (cea de dinaintea catalizatorului) nu afișa nici o modificare. Știți la electrocardiograma ce o măsoară la ATI când ești la aparate că face “bip, bip, bip” dacă ești viu? Eu aveam un BIIIIIIP prelung…

Următoarea etapă a fost să comand sonda 1. Bineînțeles, dat fiind faptul că mașina mea este una mai aparte: motorul nu se găsește pe toate gardurile, iar ea e de proveniență japoneză, să comand sonda a fost o misiune destul de încherbelată.

Am aplicat strategia cea mai de la țară: am scos mufele de la sonde și am mers așa, fără ele cuplate, în buclă default prescrisă de către ECU-ul mașinii. Știți care a fost prima concluzie trasă după un drum de Argeș? Mi-a scăzut consumul.

Înainte, plin pe plin pe GPL aveam un consum la drum întins (în special) de 11%. Cu sondele ălea vechi conectate. Pe eroare și buclă default, am avut consum de 9%. O să mă întrebați cum de știu exact cât a fost? Răspunsul este: nu știu, dar am făcut calculul și am aproximat pe plus:

C (Consumul) = Co (combustibil total în rezervor) / D (Distanța) * 100.

Cum știu că intră strict 37.2L de GPL, distanța s-a mărit, astfel consumul a scăzut.

O să vă mai zic despre sonde pentru că există mai multe soluții de testare a lor. Una a fost cea de mai de sus cu grafic, dar există și 2 variante analogice de testare care, în opinia mea, sunt mai definitivatorii față de OBD2.