Cum v-am obișnuit, azi aveam ceva despre grădinărit pe fir, dar întrerupem programul obișnuit ca să mă văit de o socoteală făcută acasă și care, în târg, mi-a dat cu virgulă rău.
Am pornit de la un proiect care avea să fie ceva foarte frumos și care m-a băgat într-un balamuc ce nu mi-aș fi imaginat niciodată. M-am apucat acasă să recondiționez un pic baia de la apartament pentru că era cam aglomerată de chestii și nu se vedea frumos.
Am fost într-o zi prin IKEA, în misiune de recunoaștere cu soția și ne uitam și noi pe acolo, căscam gura. Dacă avem multe proiecte pe flux, ne place să ne inspirăm sau, uneori, chiar să ne mobilăm de la ei.
De ce IKEA?
Ei au mobilă în general din PAL, dar infolierea lor e mai bună și nu se umflă ușor în contact cu umezeala. Nu scapă nici a lor dacă mobila stă permanent în apă, dar în general rezistă mai bine la umiditate. În plus, au și mobilier din lemn masiv (mă rog, brad, dar tot e ceva) care e un pic mai rezistent decât ce se face acum pe piață.
Și-am văzut la raionul de baie niște piese de mobilier scoase parcă dintr-o poveste. Toate se legau între ele genial și am zis că revenim a doua zi să le luăm. Și am revenit. Și de aici a început coșmarul…
Zici că am fost la târg…
Achiziția pieselor de la IKEA a fost mai mult decât anevoioasă, deși n-ar fi trebuit. Setul era la final de gamă, deci pe stoc era doar cu rugăciune. Un dulap tip soldat de 30×30 cm nu avea ușă-n stoc, iar restul de piese se colectau din depozitul lor din spate.
Comanda se face la un punct info digital și ai trei opțiuni:
– primești numărul de comandă pe mail;
– primești pe SMS;
– scanezi cu aplicația IKEA și plătești.
Partea cu aplicația IKEA nu merge (sau nu e explicată bine că nu m-am descurcat), așa că aici am făcut prima întoarcere.
După ce am replasat comanda, m-am dus să o plătesc și… nu aveam toate piesele în coș. Unele din ele trebuia să le iau cu mâna mea din hală că nu puteau fi aduse la zona de livrare. Întoarcerea nr. 2.
Pentru că încerc să fiu un om mai răbdător în viață, dar nu-mi iese, am uitat din cauza pulsului ridicat să cumpăr un sifon nou și butoni de mobilă. Așa că m-am mai întors o dată. Întoarcerea nr. 3.
Unele piese le-am luat de la Leroy Merlin: blatul de baie și lavoarul. Le-am dus acasă, am început să montez, și totul părea că vine bine. Toate astea s-au întâmplat în decurs de două zile.
Ieri m-am apucat serios de montat și țeapă! Țevile de apă rece, caldă și canalizarea ies din perete mai sus decât m-aș fi așteptat, masca s-a ridicat și toate cotele mele s-au dus pe apa sâmbetei. Acum trebuie să returnez 70% din comanda IKEA și să regândesc tot proiectul de la zero.
De ce? Pentru că dezvoltatorul imobiliar și constructorii au pus faianța doar până la un anumit nivel, nu până sus. Au montat luminile aiurea, țevile prea sus. Și îi înțeleg, au mers pe economie. Dar dacă vrei mobilă de baie pe bune, pentru depozitare, n-ai nicio șansă.
Așa că da, astăzi sunt cătrănit rău pe subiectul ăsta. Nu doar că nu s-a potrivit socoteala de acasă cu cea din târg, dar am fost în târg, mi-am luat piese, am măsurat, totul părea ok și tot n-a ieșit cum trebuie.
(sursă foto: Freepik)
Lăsați un comentariu