Am zis aici că toată execuția din camera noastră a început prin dărâmarea sobei vechi. Sobă ce era de teracotă, doar că era foarte veche.

Problema este că dacă am făcut chestia asta, întrebarea logicăa era „cum ne mai încălzim acum?” Și pe bună dreptate, dragoste, dragoste, dar totuși, să nu înghețăm în cameră.

Principalul gând al nostru este să ne folosim de ceva ce ar putea fi estetic în primul rând. Așa că optasem pentru o variantă de sobă de teracotă albă, cum am zis în cealaltă postare.

Și pe drumul ăsta am și plecat până când am fost la sediul celor ce fabrică (sau aduc și distribuie) sobele de teracotă, să ne facă un preț, să vedem în ce ape ne scăldăm cu ele.

Când am auzit că prețul era cu 5 cifre, ne-a căzut maxilarul ca în Tom și Jerry mie și soției. Sincer însă, am plecat de acolo dezumflați complet și totuși dornici să o luăm.

Ajunși la țară, am stat și m-am gândit pe toate părțile cum să facem să fie bine. Pe de-o parte, meseriași pe sobe de teracotă, mai slăbuț în Argeș (cu toate că e un județ renumit pentru așa ceva).

Pe de altă parte, cahlele de teracotă albă sunt pretențioase la lucrat. Se pot ciobi mult mai ușor față de celelalte mai închise. Smalțul de pe ele sare mult mai ușor datorită compoziției lui.

Am zis să vorbesc cu meseriașul cu care am făcut soba aia mică să văd dacă m-ar putea ajuta cu montajul celei de teracotă. Vorbeam ce vorbeam, iar ideea lui a fost:

De ce nu îmi trimiți și mie poză cu soba să vedem dacă o putem face din cărămidă normală?

Zis și făcut, răspunsul a fost unul afirmativ, doar să mă hotărăsc eu cât de mare o fac. Am stabilit împreună cu soția că ar fi mai bine să fie mai mare, să avem inerție de încălzire. Așa că a ajuns în 7 fumuri din 5.

Cantitatea de materiale a fost dublă:

• 340 cărămizi mari;
• 140 cărămizi mici;
• 6 saci de pământ (humă, și știu că 4×2 dă 8 dar a mai rămas un sac de data trecută);
• 5 saci de nisip (pe același principiu, nu am folosit atât);
• Ușă sobă existentă deja, că o pusesem pe aia de teracotă;
• Grătar de sobă;
• Coș de evacuare refolosit de pe soba de teracotă.

Inițial am avut o reacție cumva stupidă: hai să vezi cu câte cărămizi rămân. La zidire am dat din colț în colț că mi-era frică să nu îmi ajungă aceste cărămizi.

Am făcut-o cumva similară ca și polițe cu cea de teracotă. Iar sobarul mi-a explicat așa: datorită numărului mare de fumuri, s-ar putea să „tragă” mai greu, dar este foarte eficientă energetic. „Ok… dacă tu zici, eu confirm la iarnă” i-am zis.

Procedură similară: întâi am zidit-o, ca să nu am probleme, apoi am tencuit-o. Am lăsat poliță jos în cazul în care mai scapă vreun tăciune, să n-am surprize și am mâncat iar praf de cărămidă la greu.

De uscat, a stat la uscat o săptămână. cu geamuri deschise și ușile sobei deschise, pentru tiraj. Motivul a fost că erau vreo 30°C afară, așa că s-a uscat mult mai repede. Însă mă scuzați că n-am o poză cu ea brută. Va trebui să dați drumul un pic la imaginație.