În mare parte, la noi la Argeș, lumea este fan sobă de teracotă. De acord că arată mult mai frumos. Smalțul ăla dat pe plăci nici nu se compară ca și finisaj.

Personal, mie nu îmi plac din cale afară și motivul principal pentru care se întâmplă asta e că nu prea o poți integra într-un peisaj, oricare ar fi el. În zona noastră, teracota se fabrică doar pe culori închise din motive de eficiență termică. Nu știu întreg procesul, știu doar că smalțul mai deschis la culoare (alb, ivoire – știu că sună fancy, dar am fost învățat culoarea asta să nu îi mai zic alb spălăcit, albastru sau alte culori) este mult mai pretențios de lucrat.

Ca atare, într-o cameră renovată, poate adusă chiar la un standard modern rustic, cam ce am încercat eu să fac, să pui o sobă de teracotă maro, cu cap de cerb, arată cam urât. Am găsit și variante în care soba să fie estetică:

Dar pentru o sobă de teracotă intervine iar o problemă foarte mare: nevoia de meseriași. Și aici nu e vorba doar de execuția sobei, ca fumuri, ci de execuția sobei de teracotă, ce implică prinderea cahlelor diferit de zidire simplă a cărămizii.

Atunci am luat decizia de a înlocui sobele de teracotă cu sobă de cărămidă. pentru asta, trebuia să dărâm actuala sobă existentă acolo.

Ca paranteză, soba de acolo avea o vechime destul de mare și de la bun început am primit informații că ea nu a fost eficientă. Cu toate astea, a putut fi folosită și nouă ni s-a părut eficientă la momentul folosirii:

Problema se pune când am vrut să o stric, că a fost destul de simplu. Chiar e o poveste amuzantă că fusesem să cumpăr cărămida necesară pentru construirea noii sobe în locul ăsteia.

Când am ajuns sus, am ajuns pornit pe dărâmat, pe scandal cum s-ar zice. Eram cu soția, maică-mea și mătușa soției la țară, ne-am apucat de descărcat și stivuit cărămida frumos și apoi am cugetat:

Mă duc să mă apuc de dărâmat soba.

Și dus am fost. Când am intrat înăuntru, cu o mișcare tactică și o palmă fix în centrul ei, a căzut jumătate… Era atât de șubredă încât îmi dădeam seama în ce pericol eram la momentul folosirii ei, că puteam arde ca potârnichile în casă și nu știa nimeni nimic de noi.

Pe lângă asta, la concepția ei s-a folosit foarte mult pământ, astfel că rămăsese fumul foarte subțire. În timp, pe acesta s-a depus funingine și s-a astupat. Practic, puteam muri ori arși, ori asfixiați…

După 15 minute, am ieșit afară la fete, am fost întrebat ce fac și am răspuns foarte senin:

Vă aștept că eu am dărâmat-o.

Toată lumea a rămas cu gura căscată. În 30 de minute a fost scoasă din cămară și pusă și în remorcă pentru a le duce din curte.

Cert e că locul l-am eliberat destul de repede și aș putea spune că sunt chiar mândru că am apucat să evit orice tragedie cu soba aia de acolo. Probabil mulți mă vor face inconștient, doar că nu prea aveam experiență cu asta, deci nu știam la ce mă expun. De asta mereu pun accent pe siguranță și protecție!