Să zicem că am rezolvat-o cu căldura într-o cameră, în prima cameră mai exact, pentru că am terminat șemineul, ura, ce bucurie.

Dar ce facem cu cealaltă cameră? Cea din mijloc? Extrapolând, când mă apuc de camera noastră, o să fiu nevoit să dărâm soba de teracotta. Ce pun în loc?

La toate astea am găsit un răspuns undeva la munte, la Corbeni, la un prieten de-al meu. Cu ajutorul unui meseriaș local de acolo a făcut o sobă din cărămidă normală, brută cum i-aș zice eu, în loc de o sobă de teracotta.

Ei bine, după ce am văzut la el, am zis:

Vreau și eu așa ceva în camera din mijloc!

Soba este micuță, nu are niște dimensiuni extraordinare. Chiar zilele ăstea am măsurat-o și iese la un aproximativ 50 x 60 de cm, cu un soclu la sol de 80 x 70 de cm.

Zis și făcut, a vorbit băiatul meu cu meșterul lui, l-a pus în temă, am vorbit și eu cu meșterul, mi-a dat lista de materiale:

• 170 de cărămizi mari;
• 70 de cărămizi mici;
• 4 saci de pământ (humă);
• 5 saci de nisip;
• Usa sobă;
• Grătar sobă;
• Coș evacuare ceramic pentru sobe.

După care am așteptat o bună perioadă până ce drumurile noastre (ale mele și ale meșterului) au mers pe căi separate…

Iată-mă pe mine cu materialele în curte, cu posibilitatea de a mă apuca de sobă și fără niciun meșter. Trebuie să recunosc că unde mă pricep, mă pricep, dar unde nu mă pricep nu mă bag. De pildă, la capitolul execuție sobe nu mă bag.

Aici m-a îndrumat maică-mea să sun un meșter de la ea din sat. Fac o paranteză aici: maică-mea e dintr-un sat la vreo 15 km distanță de noi, un sat renumit în special pentru sobele de teracotta, și nu numai. Am sunat noul meșter care, nu exagerez, a fost așa de prompt de nu mi-a venit să cred. L-am sunat joia iar sâmbăta ridicam soba.

Dat fiind faptul că am stat pe lângă el, pot spune cu mâna pe inimă că de văzut cum se face am văzut, dar tot n-aș pune mâna. Și am un singur motiv: dacă fac focul în sobă și se surpă nebuna în casă cu focul aprins, păi ard în casă fix cum arde porumbul în tuci să se facă floricea…

Pozele sunt ăstea de mai jos, ce am putut să prind din mers atunci la execuție. În mare parte nu am pozat că era un pic incomod o dată ce s-a ridicat cu soba în sus.

Încă o dată vă spun: luați un meseriaș să faceți sobele. Așa iese ceva bine. În schimb am să las niște observații aici care să vă ghideze în cazul în care faceți o sobă:

• Trasați jos soclul la cote măsurate și apoi verificați cu dreptarul, pentru a putea dirija soba drept.
• Vă sfătuiesc să faceți cum am făcut și eu, iar aici dau toate laudele soției de fapt pentru idee: faceți acel soclu de o cărămidă în fața ușii. Habar n-aveți cât jar poate sări pe jos și cât de mult vă scutește de un eventual incendiu faptul că sare direct pe acel soclu.
• Nu știu dacă reușiți să înțelegeți ce s-a întâmplat cu grătarul ăla dar vă explic: a fost pus cât mai în față pentru un tiraj forțat cât mai eficient. Aerul va alege întotdeauna calea cea mai scurtă pentru convecție, așa că pe la ușă va fi întotdeauna calea cea mai scurtă.
• Nu s-a folosit nici o cărămidă de șamotă. Toată cărămida a fost roșie. Diferența dintre cărămida pe care am cumpărat-o eu și alte tipuri e că am fost și am luat-o direct de la fabrică. Fabrică unde tratează cărămida în cuptoare până la o temperatură foarte mare.
• Meseriașul meu am văzut că a tencuit soba cu pământ pe interior peste tot. A avut și o explicație: nu iese fum în casă și nu se depune funingine pe pereții interiori, căldura circulând fără hopuri prin fumuri.
• Că tot vorbim de pământ, am zis că el trebuie să fie humos, pentru sobe. Nu merge orice pământ (meseriașul știe și vă va zice dacă e bun sau nu). Raportul de amestec este 1:1 (o parte pământ, o parte nisip). Amestecului i se dă apă până ce devine ca o pastă ușor de aplicat.
• Să fiți pregătiți în curte cu diverse fiare. O să aveți nevoie să faceți susținere la capac să nu se dărâme coșmelia pe voi.
• Să fiți pregătiți și să mâncați praf de cărămidă din belșug.

Toate observațiile de mai sus se aplică și în cazul unor sobe de teracotta, cu unele mențiuni. Poate cea mai importantă este cu praful de cărămidă: nu inhalați praf de teracotta, smalțul ăla al cărămizii conține plumb, care e foarte nociv pentru plămânii noștrii.

Iar soba se lasă la roșu timp de 2 săptămâni, să se usuce natural, cu ambele uși deschise (cea de la focar și cea de la cenușar). Dacă ușile sunt deschise, un tiraj natural va usca mai repede interiorul.