Plecarea din Croația ne-a dus către Italia cu mai multe scopuri. Am ajuns în aceeași zonă ca și anul trecut când am zis și cred că vom ajunge mai des. Am fost în Lastebasse și prin împrejurimi, de care voi povesti aici data viitoare.

Dar vreau să zic că am trecut prin țara intitulată Slovenia și la intrare, înainte de a ajunge în Italia, dar și după ce am plecat pentru că am vrut să mergem la Bled. Am auzit eu foarte multă lume că acolo ar fi foarte frumos, atât pe internet, cât și la persoane cunoscute.

Intrarea prin țară pentru 40 de kilometrii mi-a dat cumva un șoc: când toată Europa era pârjolită de caniculă și arsese totul de jur împrejur, acolo era numai verde. Am avut impresia pentru o clipă că Dumnezeu s-a așezat deasupra Sloveniei și a zis:

Aici dați ploaie.

Altfel nu îmi explic cu ținutul era așa:

De cum erau ei de îngrijiți nu mai zic: era iarba cosită până la marginea drumului. Iar asta am văzut-o în special când am plecat din Italia. Cumva am făcut eu o setare în Waze (m-a apucat să mă joc cu el) și m-a scos pe lângă autostradă în Slovenia, pe drum național.

Ei bine, acolo am ajuns într-un munte și pot spune că acolo am văzut peisajele ălea alpine de la televizor. Eu am zis că atunci când elvețienii sau nemții au de filmat astfel de peisaje, în Slovenia se duc să filmeze, nu la ei.

Castelul și lacul din Bled sunt exact așa cum sunt descrise și pe internet: de vis. E poate printre singurele locuri pe care le-am vizitat bazându-mă foarte mult pe ce am găsit pe internet și să rămân surprins că acolo chiar e așa cum scrie. Inclusiv Mihai a fost pe acolo (de la el am rămas pornit.)

Avantajul meu e că am ajuns relativ devreme, parcă la 11 eram acolo și nu era foarte aglomerat. Era mai liber pe stradă și pe lângă lac, iar priveliștea putea fi văzută (și pozată) din orice unghi posibil. Iar dacă vrei să te plimbi pe marginea lacului, ar fi de plimbat cam cât e și în Herăstrău.

La plecare în schimb nu mai aveai loc să treci unul pe lângă altul, iar înainte de a părăsi Bled, ne-a luat panica și foamea și ne-am dus să mâncăm ceva local. Ce am găsit a fost o pizza (știu, numai local nu sună) de a lor, gătită la Sova Restaurant. O pizza cum nu am mai mâncat niciodată până acum: avea în lista de ingrediente muguri de brad și coji de portocală.

Vă dați seama, cine a știut ce sunt ălea pe meniu în limba lor, iar în engleză nu ne-am uitat. Am văzut că e făcută de ei, aduceți așa și vedem ce o fi. A fost o combinație foarte bună, nu mă așteptam să iasă așa și mi-a pus în cap o idee de a încerca și eu să fac astfel de pizza la noi mai la primăvară, să iasă mugurii de brad și la noi.

Apa era așa de limpede încât puteai distinge forme și culori pe fundul lacului fără probleme. Și avea o culoare albastră pronunțată așa cum nu am mai văzut. Probabil datorită oxigenării lacului la munte, dar mi s-a părut ceva inedit.

Pentru a traversa prin Slovenia, aveți nevoie de Vignetă ce poate fi cumpărată online contra sumei de 10€ pe o săptămână. O dată cumpărată, vă puteți plimba pe unde doriți: drumuri naționale sau autostrăzi fără alte cheltuieli (încă nu mi-a venit nici o amendă acasă.)