Și s-a dus, motocicleta și-a găsit calea

M-am distrat cu ea, mi s-a părut o motocicletă versatilă și iertatoare. M-a scos din câteva rahaturi destul de mari (la mașini ieșite fără să se asigure în special) datorită manevrabilității ei.

Dar mi-a făcut și de petrecanie, în special ultima fiță de mi-a făcut-o cu carburatoarele mi-a pus capac. Am zis că e distractiv să stai și să meșterești, înveți mereu ceva nou și te și bucuri de ceva făcut cu mâinile tale.

Dar în momentul în care eu mai mult stau să repar decât să mă bucur de plimbare, mai mult înjur și sunt pe lângă motocicletă și nu pe ea, e cazul să ne despărțim.

OLX-ul mi-a fost prieten și m-a ajutat să îi găsesc un om cu timp disponibil pentru ea și cu răbdarea necesară. Iar Dumnezeu cred că si-a pus un pic amprenta că i s-a cam luat să mă audă văicărindu-mă continuu.

Partea cea mai amuzantă însă la toată povestea asta e că am listat-o defectă, dar omul de a luat-o a plecat pe ea. Și asta doar că am apucat eu să umblu la ea.

Am desfăcut carburatoarele (mama lor de carburatoare, nu m-a lăsat sufletul să văd ce e cu ele până la urmă), le-am curățat temeinic, le-am înlocuit garniturile care erau cu probleme, le-am reglat din nou amestecul aer / benzină, am mai umblat p-ici pe colea și am putut să o pornesc.

Problema a rămas, oarecum, întrerupea insistent. A trebuit să o duc în 3500 de turații să nu mai întrerupă. Bineînțeles că nu mai puteai schimba vitezele, dar cu toate astea, pornea. Când a venit cel ce a cumpărat-o de la mine, am dat relantiul un pic mai jos. Și mai jos, și mai jos… Până am reușit să o duc în 1500 de turații că ea are conform manualului 1300 ± 100 rpm.

Nu a mai întrerupt, a plecat pe ea. Pesemne că nici motocicleta nu mai voia cu mine, nici eu cu ea. Ne-am despărțit pe cale amiabilă. Sper din suflet ca noul proprietar să se bucure de ea mult mai mult decât m-am bucurat eu, să nu îi facă ce-mi făcea mie.


Lăsați un comentariu