Am fost și eu plecat ca toată lumea în mini-vacanța asta de Rusalii, cu tot puhoiul de bucureșteni, m-am bucurat de vacanță, m-am întors și am avut o secvență din drum în care mergeam cu mai multe persoane.

Ca să fac o paranteză, să înțelegeți la ce mă refer, am mers în Delta Dunării și o să vă povestesc despre asta în articolele viitoare, însă pentru început, m-am întors cu nava de pasageri, aia de cară mulți nebuni în ea.

Și eram mulți, nu glumă. Fără bilet cumpărat în prealabil nu prea aveai de ce te urca în barcă. Iar multă lume era plecată încă pe chef, veselă, bucurie mare.

Atât de veseli erau încât porniseră de zori o boxă bluetooth (între noi fie vorba, nu știu ce boxă era dar dădea chef pe barcă de răsuna Dunărea), iar la un moment dat a intrat o melodie de m-a dat cu cracii în sus. La propriu:

Băi, fondul melodic e ok, e melodioasă rău melodia, n-am ce zice. Vibe-ul te prinde imediat în dans, dar versurile sunt ca mesajele ălea în engleză pe tricourile bătrânilor. Știți voi care, ălea deocheate de nu știi cum să te duci să bați pe umăr pe bătrânelul ăla să îi explici.

Poate sunt eu nebun că zic asta, dar fiți atenți aici ce versuri are melodia:

Eu mă duc și sâmbăta,

Mie-mi place a lucra

Mergeți voi, maică, în club

Eu-s la muncă, nu mă duc,

Nu mă duc la club.

Asta cred că a fost scoasă ca motivațională pentru cei care se duc lunea la muncă cu un chef de zici că se duc la spânzurătoare (nu mai zic după vacanța asta), dar oamenii mei dansau pe ea, pesemne că toată lumea abia aștepta să meargă la muncă.

Mă rog, din perspectiva mea în care lucrez și sâmbăta pe la țară, n-ar trebui să comentez. Cu toate astea, de cele mai multe ori, nu cred că m-am auzit spunând cu atâta patos în suflet mie-mi place a lucra.

Una peste alta, melodia te prinde repede. Nu e o melodie rea, dar nu știu dacă versurile ăstea se potrivesc generației ăsteia tinere care e printre noi.

(sursă foto: Freepik)