Unul din motivele pentru care am învățat mecanică, înainte de dorința de a avea cunoștințe cât mai vaste, a fost să nu fiu țepuit.

Vedeți voi, de cele mai multe ori la service-urile de la noi (și nu numai, dacă urmărești trendul e și în extern aceeași chestie), nu prea mai există mecanici în adevăratul sens al cuvântului. Există schimbătorii de piese auto.

Nu știți ce sunt schimbătorii de piese auto? Oamenii ăia care pun diagnosticul la „ghici” și recomandă înlocuiri complete de subansambluri sau manopere extraordinare pentru chestii mărunte.

Dau primul exemplu: un consum de ulei poate fi ceva foarte mărunt și să nu îți dai seama nici în ruptul capului: o supapă PCV care e defectă, o garnitură ciupită sau un capac de culbutori cu probleme (mă uit la tine, Opel).

Răspunsul cel mai des întâlnit de la mecanici?

Aaa, nu știu. Trebuie să mă uit la el. Dar mai mult ca sigur trebuie segmentat motorul.

Și au contraargumente mereu: „L-ai făcut la altcineva? L-a făcut ăla prost domne…” „Ai mers cu 5w30 în loc de 10w40? Huooo, după un număr de km ar trebui să îi bagi 10w40…” ce dacă e diesel și turbina cere ulei fluid? „Și așa, după 200.000 de km te aștepți la segmentare.”

Ori uitându-mă la nenea ăsta, parcă se infirmă treaba cu 200.000 de km…

Problema majoră e alta: ok, eu mă pricep câtuși de cât la mecanică, deja am dezvoltat un fler de a mirosi mecanicii puși pe jecmăneală și îi evit cu brio. Dar restul populației, poate chiar 90% din ea, ce face?

Dau al doilea exemplu și pe ăsta se bazează de fapt articolul de azi: mi-am luat Suzuki-ul și am zis că m-am ajuns. Om m-am făcut, mi-am luat mașină de mașină, nu mă mai târ eu pe sub ea să o repar. Plus de asta, nu-i cine știe ce de capul ei, o rezolvă oricine.

Primul schimb de ulei îl fac în service. Și așa am făcut: direcția service la Argeș. Am fost cu piesele mele totuși, că voiam eu ce-i mai bun pentru ea: piese Mahle, ulei Motul. Făcut schimbul, plecat la București, bucurie mare!

La 2-3 zile distanță, am zis să văd ce au lucrat băieții la mașina mea:

• Filtrul de polen? Bifat.
• Filtrul de aer? Bifat.
• Ulei nou? Avea culoare de nou, deci bifat.
• Filtrul de ulei? Ăla vechi.

Era plin de noroi și rugină, aia l-a trădat. Bineînțeles că am sunat la service, inițial am primit răspunsul: nu se poate domne, n-are cum! Am insistat, a zis patronul că vorbește cu băieții și mă sună. Trei minute mai târziu:

Vino înapoi, copilul ăsta a zis că n-a putut să desfacă filtrul de ulei, așa că nu l-a mai înlocuit.

Știți cum se rezolva problema asta și cum ar fi putut fi rezolvată încă de atunci? Să fi cerut piesele vechi în mașină. Da, știu, un filtru de ulei e jegos ca naiba, nu îți vine să îl cari după tine prin mașină. E mai bine așa, îl vezi cu ochii tăi.

Se aplică la orice: bucși, brațe, garnituri, filtre, amortizoare, arcuri, balamale. Orice. E loc în portbagaj de încă o jumătate de mașină. Chiar și la o juma’ de mașină cum e Suzuki-ul.

E cea mai ușoară metodă de a NU lua țeapă. Bineînțeles, se poate să vă pună piese de la alte mașini dacă nu vă pricepeți. Nu se întâmplă asta la service în general: ei arună ce e vechi în general, pentru că sunt schimbători de piese auto. Un mecanic poate ar putea și repara.

(sursă foto: Freepik)