Fac postarea asta la cald, fierbinte: weekend-ul ăsta am ales să mă duc pe munte, mai exact în Piatra Craiului. Iar postarea e atât de caldă încât dacă în weekendul ce vine se prezintă vremea bună și vreți să aveți parte de un peisaj de vis, e cam ultimul în care puteți avea parte de acesta.
Unul din motivele pentru care am ales să fac acest traseu e legat strict de prezența brândușelor acolo. Traseul nu este unul greu, cel puțin nu prima parte, de aceea o să îl prezint în două trasee total diferite:
La Piatra Craiului, în Șaua Joaca și La Table
Prima parte a acestui traseu pornește din satul Peștera, comuna Moeciu de Jos, jud. Brașov. Mai exact, plecarea are loc de la Casa Folea, iar înainte de a intra pe drumul forestier, există o parcare auto. De acolo se pornește la pas. Nu vă lăsați cumva descurajați, de acolo țineți drumul până la marginea pădurii, unde veți da de indicatoare:
Mergem pe traseul Cruce Roșie care ne duce către Șaua Joaca. Deja de aici drumul își arată adevărata lui valoare, iar într-o zi însorită complet s-ar vedea cum soarele se lasă peste vale, exact ca în poveștile învățate în școală.
Pot spune cu mâna pe inimă că aici vreau să mă întorc la vară, să dorm în peisajul ăsta de poveste. Parcă am găsit adevărata Transilvanie, un loc ferit de lume și izolat, însă conectat la lumea înconjurătoare. Dimineața era un scandal monstru de la oi că erau nemâncate, pisicile alergau nestingherite după mâncare și ele, totul se trezea ușor, fără să tulbure liniștea care plutea.
Semnele sunt puse pe toți copacii, iar după aproximativ 40 de minute de mers, facem cunoștință cu primul set de brândușe. Aici sunt puține și timide, dar pe măsură ce înaintăm înspre șa, se întrezăresc din ce în ce mai multe:
Să știți că trebuie să fac o mențiune: mă forțez cu tot dinadinsul să nu vă dau spoiler despre cum e pe acolo. Intenția mea e să vă motivez să ajungeți acolo și să vă bucurați sufletul cu liniștea și joaca lor, iar Șaua Joaca se găsește unde vă întâlniți cu acest indicator:
Până la punctul „La Table” mai sunt 30 de minute de aici, dar vă promit că veți sta aici peste o jumătate de oră. Noi am fost primii care am ajuns și ne-am bucurat de brândușe închise (asta pe la ora 10:00 – 10:30). Efectiv m-am oprit să le pozez că se vedea cu ochiul liber cum se deschideau, dar când îmi terminam eu „sesiunea foto”, mă întorc și văd un grup foarte mare cum stătea, ăăă, capră…
Mă scuzați pe mine de expresie, dar asta e realitatea: toată lumea era în genunchi, cu fundul în sus și cu capu-n jos să fotografieze brândușele. Cu telefonul, cu camere foto, cu orice, asta era priveliștea. Cam așa se întâmplă în Șaua Joaca, îți arde de joacă.
Ne pornim pe Valea Găinii în continuare către punctul „La Table” și mergem fir întins printre creste: în dreapta vedem impozantă creasta Pietrei Craiului. La un moment dat vom merge pe granița dintre județul Argeș și Brașov, iar peisajul este mirific. Peste tot pe unde te uiți găsești brândușe.
Până aici drumul este foarte ușor. Am văzut părinți care merg cu copii în vârstă de patru ani pe acest drum care poate fi parcurs și cu un echipament mai modest de drumeție. Mai pe scurt, singurul lucru obligatoriu pe care ar trebui să-l aveți ar trebui să fie niște ghete de drumeție, pentru aderență, iar restul de vestimentație o alegeți în funcție de vreme.
De La Table la Refugiul Grind
Un pic mai anevoios este drumul până la Refugiul Grind, dar merită din plin. Dacă Șaua Joaca o găsiți cu brândușe, la refugiu veți găsi platoul plin, complet mov. Urmărind traseul cu Linie Roșie acum, mergem aproximativ 15 minute până la acest indicator:
Iar aici să nu faceți vreun atac de panică deoarece intrarea înspre Refigiul Grind este pe o potecă pe unde se merge în șir indian, nemarcată. Nu durează mult parcurgerea zonei ăsteia, cam 10 minute pe ceas, dar eu am fost tentat să mă întorc să văd dacă nu cumva m-am rătăcit.
Până la Refugiul Grind este urcare susținută, dar nu periculoasă. Aici nu vă recomand să urcați fără echipament adecvat: bocanci de drumeție, bețe ajutătoare pentru urcat. Iar vremea se răcește considerabil față de Șaua Joaca. Cu toate astea, vă veți încălzi în urcare.
Refugiul este o simplă căbănuță, cu o masă afară unde puteți lua prânzul sau o gustare. Un grup de englezi au venit cu o dronă și filmau toată creasta și împrejurimirile. Am ales să mâncăm în dreptul unei fundații de beton, cu priveliște asupra Bucegilor.
Ăsta e traseul înregistrat de ceasul meu până aici. O oră jumătate a fost pauza pe tot traseul pentru că m-am oprit la fiecare brândușă aproape, în Șaua Joaca am stat o jumătate de oră, la Refugiu încă o jumătate. Aș putea spune că acest drum poate fi făcut în patru ore dacă sunt condiții meteo favorabile. Dar cinci ore are și o marjă de eroare.
Următorul punct anevoios și greu de urcat ar fi vârful La Om, dar am văzut creasta complet înghețată și nu am riscat să urcăm până sus. Revenim, mai facem drumeție aici, mai ales că vrem să ne cazăm în satul Peștera sau Măgura.
