După o săptămână în care am așteptat să mi se întărească betonul, am fost la țară și am verificat să văd ce se întâmplă cu stâlpii, dacă ce am făcut eu acolo s-a dovedit a fi lucru trainic sau mi se surpă la prima adiere de vânt.

Cum am testat?

M-am agățat de vârful stâlpului și m-am lăsat din greutate, să văd dacă iese din pământ. Cu puține emoții că arătam ca Cita Zăpăcita prin copaci și mi-era frică să nu fac cunoștință cu pământul așa de repede, am constatat că am făcut lucru bun, așa că am mers mai departe, la montajul sârmei pe care urmează să se sprijine via.

Sârma de care zic se vinde la kilogram și este de Ø6 mm. O sârmă numai bună pentru a ține via și pentru a lega stâlpii între ei.

În ultima poză se vede bolta vopsită. Ca idee, sudurile se fac înainte de vopsire pentru a avea masă bună și pentru a nu arde vopseaua inutil. Am sudat prima sârmă la capete (când zic capete, mă refer la ultimii stâlpi), după care am debitat-o. Am folosit-o pe de-a-ntregul pentru că mi-a fost mai ușor.

Întinderea ei a fost făcută în două etape: prima întindere am făcut-o după ce am sudat la un capăt și înainte de a suda la celălalt, iar a doua întindere am făcut-o după ce am terminat sudura. Dacă la prima întindere e destul de intuitiv, la a doua probabil nu v-ați aștepta, însă vă zic că nu am destulă forță să trag din prima unde trebuie o sârmă de 6. Așa că după ce s-a făcut ultima sudură, am luat un mox și am făcut un S la unul din capete.

Similar am făcut și capul de sus, dar nu cu atâta pasiune pentru că stâlpii se pot îndoi în funcție de unde se trage. Chiar dacă betonul își face treaba cu aplauze, metalul este flexibil și se îndoaie contra forței de întindere a sârmei, conform principiului nr. 3 al mecanicii, învățat în clasa a șaptea:

Când un corp acționează asupra altui corp cu o forță (numită forță de acțiune), cel de-al doilea corp acționează și el asupra primului cu o forță (numită forță de reacțiune) de aceeași mărime și de aceeași direcție, dar de sens contrar. Acest principiu este cunoscut și sub numele de Principiul acțiunii și reacțiunii.

Isaac Newton, preluat de pe Wikipedia

După ce cele două sârme au fost sudate, am pus restul la un pas de 80 de centimetri între ele pe stâlp în sus. În total au fost 5 sârme la 10m pe o parte și 5 sârme la 8m pe cealaltă parte (țineți minte stâlpul lipsă de care ziceam), adică 100m în total cu pierderi, sau 23 de Kg.

Apare o problemă la sudura unei sârme / bare așa de subțiri: se poate străpunge din sudură și rupe. Și am pățit-o, zic BogdaProste că nu am pățit-o la capete, dar am pățit-o. Avantajul e că oricând poți suda capătul rupt în continuare, petrecând peste sârma sărită. Și așa rezolvi toate problemele, nu pierzi mult la sfârșit.

O mână de vopsea gri cu întăritor în ea ce se dă direct pe metal, iar bolta arată cum o vedeți. Pentru multe persoane poate fi destul dacă aveți multă vie sau aveți doar un rând, este suficient cât să vă opriți din muncă și să vă bucurați acum de roade.

Problema pentru mine e că nu a fost suficient, dar m-a prins noaptea.