Grădinăritul a devenit în ultima perioadă o activitate foarte plăcută pe care aș face-o constant. Îmi place să mă ocup de mușcatele de pe balcon, alături de alte plante, am descoperit pasiunea înmulțitului de viță de vie și, mai nou, vreau să înmulțesc arbori și arbuști decorativi.
Când zic arbuști decorativi, nu mă refer la tufe de carpen. Nu. Un tip de arbust decorativ e chiar arțarul meu japonez, care apropo, rezistă eroic. A trecut o iarnă fără mari bătăi de cap. Alt tip ar fi hortensia, dar nu aia de ghiveci de se vinde la Lidl. Mi-a luat ceva până am învățat că există diferite soiuri de hortensie.
Înmulțirea lor se poate face prin butășire, doar că nu există o garanție că se prind. Uite, spre exemplu, am tuns un pic partea inferioară a arțarului japonez, de unde mi-au rezultat niște butași foarte mici. I-am pus în turbă de cocos cu hormon de înrădăcinare, să văd ce-o fi de ei. Dacă se prind, vă anunț. Promit.
Dorința mea de a înmulți astfel de arbuști și nu numai a pornit, însă, din niște experimente pe care aveam de gând să le fac deja de ceva vreme. La un moment dat, anul trecut, m-am împiedicat, în explorarea mea pe la marfa chinezilor, de niște globuri pentru marcotaj aerian. Și am zis: de ce să nu cumpăr și eu, să am vreo 10 astfel de globuri în cămară?
Intenția mea era să înmulțesc pomi fructiferi. Abia apoi am descoperit în Austria acești arțari care mi-au făcut cu ochiul. Iar anul acesta am purces la treabă.
Aveți nevoie de:
- Un astfel de glob în care puneți pământul de înmulțire;
- Un cutter sau un cuțit foarte bine ascuțit;
- Pământ dedicat, iar în opinia mea turba de cocos merge cel mai bine;
- Hormon de înrădăcinare;
- Opțional: folie de staniol.
Alegeți-vă arbustul sau copacul din care vreți să înmulțiți. Conform celor ce au mai făcut și au vorbit despre asta pe internet, în ordinea dificultății, am ales:
- Arțarul japonez, o plantă care excelează la acest tip de marcotaj aerian.
- Un păr vechi, confirmat de soția mea că face pere zemoase, văratice și gustoase. Acest tip de copac este cu o dificultate medie.
- Un piersic pe care îl am bolnav de ceva vreme și doresc să îl dau jos, dar vreau să păstrez ceea ce el face, pentru că piersicile lui erau foarte mari și zemoase acum ceva ani.
Piersicul este cel mai dificil de înmulțit pentru că nu tolerează daunele. Spre exemplu, am avut la un moment dat năstrușnica idee de a-l tunde și curăța, doar că nu am știut ce fac și cum fac, motiv pentru care am tăiat cu drujba trunchiul gros și înalt al lui. În toată neștiința mea, atunci când l-am tăiat a plecat cu scoarță pe jumătate de metru, iar acum arată așa:

Am căutat un lăstar tânăr și verde pe care am ales să fac acest marcotaj. Cel mai bine se pretează un lacom deoarece dorința lui este de a extrage sevă în vederea creșterii accelerate, un lucru care ne ajută foarte mult.

Începeți prin a decoji 2-3 cm de scoarță din acel lăstar. După ce ați decojit, răcâiți cu cuțitul toată acea verdeață de sub scoarță intitulată cambium până ce dați de lemn curat, fără a fi alunecos.
ATENȚIE! Dacă nu faceți asta, copacul se va regenera deoarece prin acel cambium lăstarul lacom trimite energia rezultată din fotosinteză către copac.
Biluța se umple cu substrat de cocos fără a fi presat foarte tare. Avem nevoie de foarte puțin substrat umed, dar nu ud leoarcă. Turba de cocos are o capacitate extraordinară de a atrage și menține apa, așa că înainte de a o pune în suport o stoarcem ca pe un burete, astfel încât să rămână doar umedă.


Pe deasupra ei, pe zona unde ramura va veni marcotată, punem hormon de înrădăcinare care va ajuta acest lăstar. Din nou, nu presărați în exces. Alegeți un hormon de înrădăcinare precum Radistim 2 pentru plante lemnoase. După care închideți ramura cu acea biluță care are cleme de fixare.
Opționalul de mai sus îl recomand făcut totuși: înveliți tot marcotajul cu staniol pentru a menține o temperatură joasă în vremea aridă și umiditatea necesară. Chiar dacă plasticul meu e negru, am preferat să mă asigur deoarece nu verific zilnic aceste marcotaje. Dacă e necesar, cu o seringă introduc apă o dată la două săptămâni, deși stratul e mai bine să fie mai uscat decât prea umed de-a lungul timpului.
Durata de înrădăcinare ar trebui să fie undeva la 6-8 săptămâni. După această perioadă, ramura se va tăia și o veți putea transplanta la ghiveci pentru a se dezvolta individual.
Acum doar aspir la succes cu acești pomi. Piersicul e provocarea mea pentru că, dacă îmi iese marcotajul, aduc înapoi în curte un soi pe care nu îl mai găsesc pe piață.

Lăsați un comentariu